Bun gospodar și un adevărat creștin, Mircea cel Bătrân, în timpul domniei sale extinse (1386–1418), a zidit, reconstruit sau înzestrat numeroase biserici și mănăstiri din Țara Românească și din afara ei. Cu ajutorul unui document medieval păstrat la Arhivele Naționale ale României, aflăm porunca voievodului legată de Mănăstia Cozia, cea mai importantă ctitorie a sa.
Emis de cancelaria domnitorului Mircea cel Bătrân, documentul este un pergament de dimensiune 37,5 x 36,5 cm, cu pecete atârnată, care însă nu s-a păstrat.
Documentul, redactat în limba slavonă și datat în jurul anului 1406, consemnează hotărârea lui Mircea cel Bătrân de a scuti carele Mănăstirii Cozia de plata oricăror taxe vamale, facilitând astfel activitățile economice ale așezământului monahal.

„În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Io Mircea mare voievod și domn, stăpânind și domnind peste toată țara Ungrovlahiei și părțile de peste munți și cele tătărești și herțeg al Amlașului și Făgărașului și domn al Banatului Severinului.
A binevoit domnia mea, cu a sa bunăvoință și cu inima curată și a dăruit domnia mea acest preacinstit și cu frumoasă față, hrisovul de față al domniei mele, mănăstirii sfintei și de viață începătoare Troițe și năstavnicului ei, starețului chir
Cine s-ar încumeta, acela va primi mânia lui Dumnezeu și blestemul sfinților 318 părinți și pedeapsă și urgie de la domnia mea, ca încălcător și neascultător al hrisovului domniei mele și al fiului domniei mele, Mihail voievod.
Io Mircea voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.”
Mircea cel Bătrân (n. 1355 – d. 31 ianuarie 1418), fiul lui Radu I a fost domnul Țării Românești în perioada 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394/1395. În timpul domniei lui, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa. Fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I a fost supranumit şi Mircea cel Mare în istoriografia română, datorită dibăciei sale în orânduirea ţării.
Titulatura de Bătrân nu a fost folosită cu sensul termenului din prezent. La mijlocul secolului al XIV-lea cuvântul bătrân era folosit în cancelaria domnească cu sensul de primul şi, întrucât în Ţara Românescă nu se obişnuia numerotarea domnitorilor ca în Occident, cu cifre romane, s-a apelat la supranumele cel Bătrân, pentru a sublinia faptul că era primul domnitor cu numele Mircea.
În cei 32 de ani de domnie Mircea cel Bătrân s-a dovedit a fi un bun gospodar, un strălucit diplomat şi un adevărat creştin.
După moartea sa, este înmormântat la Mănăstirea Cozia, una dintre ctitoriile sale.