Cum era sărbătoarea de Paşte în Bucureştiul de altădată. Ritualul pregătirilor pe care toată lumea îl urma cu sfințenie

Sărbătoarea de Paşte în Bucureştiul de altădată însemna mult mai mult decât câteva zile libere şi un alt prilej de a sărbători cu mâncare şi băutură. Oamenii trăiau cu nădejdea Învierii în toată perioada postului şi respectau cu sfinţenie toate tradiţiile şi obiceiurile pe care le impunea această mare sărbătoare.

În apropierea Paştelui, se vopseau zidurile şi se făcea curăţenie generală, iar întreaga familie trebuia să-şi cumpere ceva nou, care trebuia purtat în noaptea de Înviere.

Cum era sărbătoarea de Paşte în Bucureştiul de altădată. Ritualul curățeniei și al gătitului

Din centru până în mahalalele orașului, gospodinele primeneau casele. Scoteau saltelele, pe care le băteau afară, la aer, să scape de praf și spălau toate preșurile și covoarele din casă.

Se spăla podeaua cu leșie și se frecau geamurile cu hârtie de ziar până străluceau.

Săptămâna Luminată era o însumare a patimilor lui Hristos, pe care oamenii o jertfeau prin post aspru şi rugăciune. În practicile celor de altădată, postul era mai aspru, de exemplu, în Săptămâna Mare, oamenii mâncau puţin de Florii, iar apoi mai mâncau în Joia Mare.

La 24 de zile inaintea Postului şi 24 de zile după post, femeile de altădată căutau ouăle cele mai bune, de la păsări negre hărăpeşti, pe care trebuiau să le păstreze pentru pască, cozonac şi ouă roşii. Aceste ouă erau preferate pentru că se spunea ca erau cele mai tari.

Foarte importantă era Joia Mare, zi în care se celebrau spiritele morţilor, se aprindeau focuri imense în grădini şi în grădinile bisericilor, cu scopul de a chema spiritele morţilor care vin în Noaptea de Înviere pe pământ.

Tot în această zi, femeile nu aveau voie să aibă nicio activitate, curăţenia de Paşte trebuia să fie gata, pentru că, altfel, intra în scenă Joimăriţa, o creatură hidoasă care avea ac de cojocul femeilor leneşe.

Toată familia mergea la biserică pentru Înviere

În Ajunul Învierii, femeile pregăteau o căniţă de apă, în interiorul căreia se punea un ou roşu, un ban de argint şi câteva fire de busuioc, iar în ziua de Paşte toată familia se spăla cu acea apă, ceea ce-i fereau de boli, farmece sau descântece.

În această noapte sfântă, toţi membri familiei mergeau fără excepţie la biserică, aveau voie să doarmă doar copiii. Cei care ignorau acest lucru, ajungeau să se îmbolnăvească.

Coşul cu bucatele tradiţionale gătite de gospodine în casă era dus la biserică de capul familiei.
Spre dimineaţă, oamenii veneau spre case cu lumânările aprinse şi se înconjura casa cu sfânta lumină.Apoi, în casă, se gusta câte puţin din alimentele sfinţite.

Cine îşi găsea sfârşitul în Noaptea de Înviere, se ştia că acela va merge direct în rai, oricât de multe păcate ar fi avut, deoarece se spunea că din Noaptea Învierii şi până la Rusalii raiul este deschis, iar iadul încuiat.

În a doua zi de Paşte, copiii mergeau „De-a oulea”, un fel de colind prin care ei adunau cât mai multe ouă.

Masă mare și horă

Sărbătorile Paştelui constituiau un eveniment foarte important de peste an. Prin casele boiereşti, mesele acoperite cu mâncăruri fine, cu păşti, ouă roşii şi cozonaci, stăteau trei zile şi trei nopţi întinse, iar musafirii cari se perindau în vizite aveau oarecum obligaţiunea de a mânca şi a bea în casa gazdei.

Pe la ţăranii târgoveţi, gospodinele oboseau toată săptămâna să-şi facă casa albă, să o dea cu lutişor galben pe la brâe ” se arată în consemnările vremii

Familiile care aveau fete mari invitau băieţii din apropiere la hora care se „încingea înaintea casei”. Muzica era asigurată de „doi artişti ţigani”, care mânuiau câte o scripcă.