Cum se umilește o națiune. Sfidarea Imperiului
Războiul are o latură pentru unii, ciudat, terapeutică, deoarece unii viteji au ocazia să iasă la rampă, după semnarea capitulării/ armistițiului/ tratatului de pace și să arate cum ar fi făcut ei în locul părților implicate în conflict. Dintr-o dată se pricep toți. Dosarul România – Schengen nu e nici război mondial, nici finală de Cupa României, nici concursul „Gospodine iscusite”, ci un conglomerat de interese cărora țara noastră a trebuit să le facă față fără să-i meargă fulgii. Și nu i-au mers!
Poate părea că suntem în genunchi și, din frustrarea firească pe care o generează o inechitate istorică, ne vine să punem între paranteze limbajul elevat pentru unul mai piperat. Dar nu suntem!
Nedreptatea a fost atât de mare, atât de șocantă atitudinea premierului rasist al Austriei, care a încremenit printr-o minciună de gâgă aderarea României la Spațiul Schengen, încât marile puteri ale lumii au devenit mai empatice cu acest popor atât de încercat. Rar au existat în istorie atâtea manifestări de simpatie, rarisime ocaziile în care „greii” s-au certat între ei pentru a ne ajuta. Explicația cancelarului austriac, rasistul Karl, pentru refuzul său a depășit doza de străveziu acceptată în cutuma diplomatică.
„Greii” n-au acceptat să fie luați de proști. Îi spui tu satelitului american pe unde vin migranții? Contrazici Frontex, care îți arată dovezi că vorbești aiurea?
De ce este relevantă analizarea motivului invocat de Karl Nehammer pentru blocarea României? Pentru că o minciună susținută până în pânzele albe ascunde un adevăr dificil. De nepronunțat, fără dovezi, într-un cadru instituțional. Acuma, nu e nimeni cretin, suntem liberi să judecăm, să avem opinii, mai ales că indiciile în privința apropierii dintr-o parte a leadershipului austriac (fost și actual) și Kremlin sunt accesibile publicului.
În fața unui CD stricat care repetă aceeași idee, și anume că România e placă turnantă pentru migrația ilegală, când e limpede pentru orice nerod că enunțul e minciună, ce era să facă un demnitar român?
Ce anume n-au făcut Președintele României și Guvernul pentru a-l convinge pe Nehammer să renunțe la un pretext străveziu? Ce ar fi făcut cei care critică și numesc eșec un efort diplomatic dus după toate regulile, cu onoare? S-ar fi așezat în genunchi, l-ar fi convins cu post și rugăciuni, ar fi adus parapsihologi să contracareze flăcările violet ale parapsihopaților lui Putin? L-ar fi dat pe cancelar cu capul de masă? Sunt curios ce ar fi trebuit făcut, punctual, la concret, nu povești și senzații, pentru ca România să primească votul Austriei.
Cu ce arme ar fi luptat, în onestitatea lor duioasă, anumiți publiciști sau politicieni care folosesc această lovitură pentru a-și lustrui steaua? Sunt cumva supărați că România nu și-a ridicat poalele în cap? Sunt iritați că n-a oferit gazele din Marea Neagră sau un capăt de conductă, n-a făcut un ștrudel zemos pentru constipați de profesie cu subconștientul colectiv ștampilat cu complexul de superioritate imperială? Asta înseamnă să negociezi în interes național? Ne trebuie Schengen cu orice preț sau ne trebuie Schengen pentru ca ni se cuvine si nu avem ce să plătim mai mult decât am și plătit deja? Dar ce suntem noi, o populație care face cadou securitatea energetică unui nebun care omoară copii, femei și bunici? Sau unuia ce vrea să își alimenteze Bursa de la Baumgarten cu cantități noi pentru ca procentul reieșit din afacerile pe Bursa de lângă Viena să depășească 4,5% din PIB?
Suntem un trib care dansează în jurul unei mărgele colorate? Cu siguranță, NU!
Pentru clarificare: Schengen nu e o mărgea, ci un drept al nostru. Am jucat onest, am jucat demn și am jucat temeinic. Arta compromisului e una, trădarea e alta.
Dar trebuie să stăm în picioare. Demnitatea nu e de vânzare! Noi suntem tot aici, avem un rol esențial în ecuația geostrategică de la Marea Neagră, avem respectul real, nu simulat, al marilor puteri, le suntem parteneri, nu vasali. Europa sănătoasă ne consideră parteneri, nu avem de ce să o blestemăm. Să nu devenim eurosceptici, ar fi o tâmpenie colosală.
P.S. Iar Austria nu e Nehammer! Nu e nici Gerhard Karner, este o țară izolată astăzi în Europa de doi aventurieri agresivi, inculți și eminamente rasiști conform tuturor normelor și analizelor.
