Privatizarea educației, un pericol mascat în promisiuni: De ce sistemul de vouchere propus de Claudiu Năsui poate distruge învățământul public

Claudiu Năsui propune un sistem de vouchere în educație inspirat de ideile lui Milton Friedman, dar aplicarea acestui model în România ar putea avea consecințe grave pentru școala publică, pentru echitate și pentru accesul tuturor copiilor la educație bună. Iată de ce privatizarea educației e un pericol.

Voucherele par o idee bună, dar ascund mari probleme

Năsui a afirmat că statul ar trebui să nu mai fie furnizor de educație, ci doar să dea banii, iar părinții să aleagă școala pentru copilul lor. În teorie sună bine – libertate, opțiuni, concurență. Dar în practică, lucrurile nu stau deloc așa. Școlile private bune sunt scumpe, iar voucherul n-ar acoperi nici pe departe costurile. Asta înseamnă că familiile cu bani își vor permite școli mai bune, iar celelalte vor rămâne captive în sistemul public tot mai sărăcit prin subfinanțarea din fiecare an.

Școlile publice, cele mai afectate

Dacă banii „urmează elevul” și tot mai mulți copii merg la privat, școlile de stat rămân fără resurse. Și nu vorbim despre orice copii, ci despre cei care au cea mai mare nevoie de sprijin: din familii vulnerabile, din sate izolate, uitate de lume, copii cu cerințe educaționale speciale. Școala publică ar deveni o opțiune de avarie, subfinanțată și depopulată, exact când ar trebui sprijinită mai mult.

Ideea de concurență în educație nu funcționează ca în business

Năsui mai spune în inetrviul publicat de Hotnews că introducerea competiției între școli le va face mai bune. Doar că nu e ca la firme. Părinții nu au mereu toate informațiile, de multe ori aleg în funcție de părerile altora, iar copiii nu sunt „clienți”. În țările unde s-au încercat astfel de sisteme, au apărut probleme serioase: școli care își aleg elevii pe sprânceană, marketing agresiv, „fardarea” rezultatelor, fără ca nivelul de învățare reală să crească.

Educația nu e o afacere, e un drept

Când tratezi educația ca pe o marfă, riști să excluzi tocmai acei copii care au cea mai tare nevoie. Rolul statului nu e doar să împartă bani, ci să se asigure că fiecare copil are șansa la o educație bună, indiferent de unde vine și câți bani au părinții lui. Educația nu trebuie să devină un produs pe care ți-l permiți doar dacă ai portofelul doldora și conturile pline.

Copil bogat vs. copil sărac

Avem nevoie urgentă de reforme în educație, dar nu în direcția asta. Trebuie să vorbim despre pregătirea profesorilor, despre școli renovate și dotate, despre programe adaptate vremurilor, despre digitalizare și despre sprijinul real pentru copiii vulnerabili. Voucherele nu rezolvă nimic, doar creează și mai multe diferențe. Adâncesc discrepanțele între copiii bogați și copiii săraci.

Privatizarea prin vouchere e o capcană frumos ambalată. Reforma trebuie să înceapă din interiorul sistemului public, cu bani, cu voință politică și cu soluții reale, nu cu iluzii prezentate ca fiind libertatea de a alege.