LIFESTYLE
De ce ne-a obosit atât de tare anul 2022? Crizele din jur ne-au influențat profund viața
31 dec. 2022
De ce ne-a obosit atât de tare anul 2022? Foarte mulți oameni acuză că anul acesta a fost mai dificil decât alții. Războiul din Ucraina, inflația, efectele schimbărilor climatice sunt doar câteva dintre presiunile resimțite la nivel individual.
La final de 2022, spre deosebire de alți ani, din ce în ce mai mulți oameni care nu au planuri de Revelion, iar terapeuta Sabina Strugariu a confirmat pentru Hotnews faptul că acest lucru poate fi o consecință a pandemiei.
„După o perioadă prelungită de îngrijorare și incertitudine, oamenii au avut tendința să revină cu forță la ceea ce cunoșteau înainte de pandemie, nesocotind oboseala și stresul care s-au acumulat în ultimii ani.” a explicat aceasta.
De ce ne-a obosit atât de tare anul 2022. ”Nu avem resurse nelimitate”
Psihicul și corpul uman au nevoie de o perioadă de adaptare la fiecare nouă schimbare, indiferent că ea vine din interior sau din exterior, dacă e pozitivă sau negativă și avem, de asemenea, nevoie de momente de repaus, de relaxare și de așezare a experiențelor prin care trecem.
”Frica și stresul ne fac să rămânem într-o stare de alertă, însă, chiar și atunci când lucrurile se mai liniștesc, dacă nu acordăm puțin spațiu și energie mentală să ne reașezăm în noile schimbări, ajungem să acumulăm mult mai multă oboseală decât am crede”, explică ea.
Terapeuta vorbește despre cum trăim într-o societate care asociază oboseala doar cu lucrurile negative, unde pare că ea ne va ocoli dacă facem lucrurile pe care ni le dorim și ne investim energia în sensuri pozitive.
„În realitate, însă, organismul nostru nu are resurse nelimitate, nici în timpuri de pace, liniște și siguranță, nu doar în cele de necaz, pandemii și război. Energia consumată are nevoie să fie regenerată și reîncărcată nu doar prin a o canaliza înspre lucruri care ne fac bine, ci prin a învăța să ne ascultăm corpul, mintea și organismul în nevoile sale de bază – repaus, odihnă activă și pasivă, somn, etc”, adaugă ea.
Strugariu spune că suntem „restricționați” de limitele fizice ale corpului nostru, precum și de limitele psihice ale credințelor și trăirilor noastră, iar atunci când nu ne dăm timp și spațiu să ne uităm la noi din limitele noastre înspre libertățile noastre, ne lăsăm furați de mirajul „posibilităților infinite.”
„Uităm să ne prioritizăm energia pentru lucrurile esențiale pentru noi și încercând să facem tot, să trăim tot și să simțim tot, ajungem să fim epuizați și copleșiți și să nu ne mai putem bucura de momente care altădată erau asociate cu o stare de bine și de distracție.”
„Suntem mult mai anxioși și irascibili”
La trei ani de la începutul pandemiei, există o serie de efecte care se revarsă în noi, iar psiholoaga spune că am devenit mai anxioși și irascibili, dar că avem și o toleranță mai scăzută la frustrare, durere și nesiguranță.
„Suntem mult mai triști și obosiți și trăim totul cu un sentiment mult mai intens al urgenței și al imanenței ceea ce ne transformă în ființe mai reactive și haotice”, crede ea.
Specialistă aduce în discuție faptul că trăim într-un mediu supraîncărcat de stimuli, unde a existat o privare senzorială destul de mare, din cauza pandemiei, ca apoi să revenim parcă și mai intens la suprastimularea deja existentă.
„Presiunea pe care o resimțim în noi și pe care o punem unii pe alții de a descoperi acea cale perfectă de a face lucrurile și repede și bine și pentru totdeauna parcă nu ne mai permite spațiul explorării și adaptării.
Am început să gândim în termeni de înainte de pandemie și după, ca și cum există un punct zero de la care a început totul și un punct x la care s-a încheiat și putem să revenim la acel înainte cu seninătate și lejeritate, însă noi trăim într-un continuum și chiar dacă mintea noastră poate categorisi și compartimentaliza, corpul și psihicul nostru au nevoie de spațiu și timp pentru a procesa, a prelucra și a se scutura de toată frica, instabilitatea și suferința resimțite”, precizează ea.
Tot ce trăim ne influențează și ne construiește
Unele studii arată cum pandemia ne-a afectat și personalitatea, iar Sabina Strugariu menționează că tot ceea ce trăim ne influențează și ne construiește, deoarece nu suntem entități fixe. Așa cum subliniază, suntem suma a tot ceea ce trăim, gândim, simțim, alegem și ni se întâmplă.
Psiholoaga spune că personalitatea noastră este scheletul psihicului nostru: „în mare parte, rămâne neschimbat de-a lungul vieții, dar nu invulnerabil la orice trăim – se poate tasa, frânge, rupe, întări, etc. în funcție de lucrurile prin care trecem.
Acest lucru nu este nici de bine, nici de rău – faptul că suntem vulnerabili ne face adaptabili, flexibili, capabili de evoluție și schimbare, în aceeași măsură în care ne poate expune la suferință și durere.”
Terapeuta aderă la credința „tragic-optimismului” psihiatrului Viktor Frankl, unde este conștientă că lucruri rele și neprevăzute ni se pot întâmpla și că vom suferi, dar asta nu înseamnă că nu putem să vedem și binele, atât în oameni, cât și în viață.
„Depinde pe ce perspectivă ne așezăm și dacă simțim că ne-am schimbat ca urmare a pandemiei într-un sens pe care nu-l recunoaștem sau care ne apasă, putem alege conștient să remodelăm unele lucruri astfel încât să fim mai bine cu noi înșine”, zice ea.
