De ce ne sărutăm sub vâsc? Simbolul romantic și proprietățile vindecătoare
Tradiția spune să ne sărutăm sub vâsc de Anul Nou. Puțini cunosc semnificațiile acestei plante care datează de mii de ani. Asocierile vâscului cu fertilitatea și vitalitatea sunt din Evul Mediu.
De ce ne sărutăm sub vâsc
Grecii foloseau vâscul ca leac pentru orice, de la crampe menstruale la tulburări ale splinei, iar naturalistul roman Pliniu cel Bătrân a observat că poate fi folosită ca balsam împotriva epilepsiei, ulcerelor și otrăvurilor.
Deoarece vâscul putea înflori chiar și în timpul iernii geroase, druizii au ajuns să îl considere un simbol sacru al vioiciunii și l-au administrat atât oamenilor, cât și animalelor, în speranța restabilirii fertilității.
Povestea fiului zeului Odin
Un alt capitol celebru din folclorul vâscului provine din mitologia nordică. După cum spune povestea, când Baldur, fiul zeului Odin, a fost profețit că va muri, mama sa Frigg, zeița iubirii, s-a dus la toate animalele și plantele din lumea naturală pentru a obține un jurământ că nu-i vor face rău.
Dar Frigg a omis să se consulte cu neasemuitul vâsc, așa că zeul intrigant Loki a făcut o săgeată din plantă și a avut grijă ca aceasta să fie folosită pentru a-l ucide pe Baldur, altfel invincibil.
Potrivit unei versiuni mai noi a mitului, zeii au reușit să-l învie pe Baldur din morți. Încântată, Frigg a declarat atunci vâscul un simbol al iubirii și a jurat să sărute pe toți cei care trec pe sub el, scrie History.
Asocierile vâscului cu fertilitatea și vitalitatea au continuat și în Evul Mediu, iar până în secolul al XVIII-lea a fost încorporat pe scară largă în sărbătorile de Crăciun. Modul în care a făcut saltul de la planta sacră la decorul de sărbători rămâne subiect de dezbatere, însă tradiția sărutului pare să fi prins contur în rândul servitorilor din Anglia înainte de a se răspândi în clasa de mijloc.
Ca parte a obiceiului timpuriu, bărbaților li se permitea să fure un sărut de la orice femeie surprinsă sub vâsc, iar refuzul era văzut ca aducând ghinion. O altă tradiție le cerea petrecăreților să culeagă o singură boabă de vâsc la fiecare sărut și să nu se mai sărute după ce toate au dispărut.
