De ce oamenii erau atât de slabi în anii ’60? Nu este un secret că în ziua de azi totul este mai mare – fie că vorbim despre case, televizoare sau mașini. Iar această tendință de „supersize” se aplică și porțiilor de mâncare și circumferinței taliei.
În 2024, 43% dintre americani erau considerați obezi, comparativ cu doar 13% în anii 1960. Experții pun această creștere pe seama consumului tot mai mare de alimente ultra-procesate și mese bogate în calorii.
De asemenea, avertizează că obezitatea poate duce la o serie de probleme de sănătate, inclusiv boli de inimă, diabet, hipertensiune, colesterol ridicat, boli hepatice, apnee în somn și anumite tipuri de cancer.
Nutriționista Autumn Bates, din California, a explicat ce crede că alimentează epidemia de obezitate, prezentând patru motive pentru care oamenii erau mai supli în trecut, chiar dacă făceau mai puțin sport sau nu aveau acces la dispozitive de monitorizare a activității precum Apple Watch sau Fitbit.
Ea spune că a decis să investigheze fenomenul după ce a văzut un videoclip scurt pe YouTube care ridica întrebarea: „De ce eram atât de slabi în anii ’60?”.
Nutriționista a spus: „Este o întrebare justificată, deoarece în anii ’60 rata obezității în America era de aproximativ 13%. Ca să înțelegem mai bine, în 2025 avem o rată a obezității care se apropie de 43%, ceea ce este destul de șocant, mai ales că nici în anii ’60 nu erau renumiți pentru alegerile lor alimentare sănătoase.”
Primul factor principal al creșterii obezității este declinul meselor proaspete, gătite acasă.
Acestea erau regula, nu excepția. Mesele tipice includeau „o proteină de calitate, niște fructe, pâine, legume și probabil lapte”.
Aceeași formulă nutritivă se regăsea și în pachețelele copiilor pentru școală, oferindu-le o dietă mai echilibrată decât în prezent. Din cercetările sale privind ce mâncau oamenii în anii ’60, Bates menționează friptura de pui, chiftelele, tocănițele de vită și cartofii cu carne ca fiind alimente populare.
Fast food-ul era aproape inexistent, iar porțiile nu atingeau valorile calorice de azi, unde un meniu popular poate ajunge la aproape 2.000 de calorii.
Din interacțiunile cu familia ei, Bates spune într-un videoclip: „Tatăl meu spunea că aveau aproape mereu friptură, iar mama își amintește foarte clar – și nu cu plăcere – de boabele de fasole.”
Beneficiile meselor gătite acasă includ un consum mai scăzut de zahăr, aport mai mare de proteine și mai multe legume.
Un studiu anterior de la Universitatea Johns Hopkins a arătat că persoanele care gătesc frecvent acasă consumă mai puțini carbohidrați, mai puțin zahăr și mai puține grăsimi decât cei care nu gătesc.
Un alt motiv al creșterii obezității este explozia alimentelor ultra-procesate (UPF – Ultra Processed Foods).
Termenul se referă la orice produs cu o listă lungă de ingrediente sau cu aditivi artificiali, precum coloranți, îndulcitori sau conservanți care prelungesc termenul de valabilitate.
Mâncărurile gata preparate, înghețata și ketchupul sunt exemple cunoscute de UPF-uri, care au o valoare nutritivă scăzută. Acestea sunt diferite de alimentele procesate (precum mezelurile, brânza sau pâinea proaspătă), care sunt modificate ușor pentru a rezista mai mult sau a avea un gust mai plăcut.
Despre UPF-uri, Bates spune: „Procesarea ultra reduce semnificativ senzația de sațietate, astfel încât mâncarea nu te mai satură și simți nevoia să mănânci mai mult.”
„Acestea sunt alimente cu ingrediente pe care nu le recunoști și pe care, de obicei, nu le poți obține dintr-un magazin alimentar obișnuit sau reproduce acasă.”
Bates estimează că 70% din dieta americanilor de azi este compusă din alimente ultra-procesate și că unele studii arată că acestea ne pot face să consumăm cu 800 de calorii mai mult pe zi.
Ea recomandă înlocuirea gustărilor ambalate cu ingrediente adăugate cu opțiuni mai sănătoase, precum fructe, legume, nuci și semințe.
Al treilea motiv pentru care oamenii erau mai supli în anii ’60 este că erau „mult mai activi, dar fără intenție”.
„O mare parte din populația activă avea slujbe fizic solicitante. Nu existau activități fizice structurate – nu mergeau la sală. Tatăl meu mereu povestește că se simțea jenat când era mic pentru că tatăl lui, un fanatic al sănătății, alerga și copiii râdeau de el întrebând de ce fuge, pentru că nimeni nu făcea exerciții fizice intenționat – pur și simplu munceau mai fizic.”
„Oamenii aveau o zi întreagă plină de mișcare, nu una petrecută în fața unui ecran și apoi într-un drum lung spre casă.”
Tehnologia a făcut ca oamenii să fie mai legați de casă și mai dependenți de ecrane, reducând activitatea fizică. Mama ei i-a spus că „să stai în casă era o pedeapsă când erai copil”. În anii ’60, copiii nu aveau cu ce se distra în interior, așa că ieșeau afară și se jucau activ.
Pentru cei care lucrează la birou, Bates recomandă un birou cu bandă de alergat, pentru a merge în timp ce lucrează. De asemenea, sugerează 3-4 zile de exerciții structurate pe săptămână, cum ar fi antrenamentele de forță.
Ultimul factor menționat de Bates este lipsa somnului. Astăzi, un adult american doarme în medie 7 ore și 10 minute pe noapte. Persoane cunoscute, precum cofondatorul Twitter Jack Dorsey sau fostul președinte Donald Trump, au susținut că 4 ore de somn sunt suficiente.
În comparație, în anii ’60, studiile arată că media era de aproximativ 8,5 ore pe noapte, scrie dailymail.com.
Bates comentează: „Somnul insuficient este strâns legat de obezitate și creșterea în greutate. Lipsa somnului crește hormonii foamei, așa că vei simți mult mai multă foame a doua zi. De asemenea, crește pofta pentru alimente dulci și porții mai mari.”
Ea dă vina pe tehnologie pentru perturbarea somnului – laptopurile, televizoarele și telefoanele oferă tot mai multe distrageri în timpul nopții.
„Oamenii erau mai activi în timpul zilei, așa că erau mai obosiți seara și chiar simțeau nevoia să doarmă. Trebuie să ne stabilim din nou ore de culcare. Sunt atât de multe tentații să stai treaz – fie că urmărești seriale pe Netflix, fie că derulezi pe telefon.”
„Trebuie să stabilim limite clare pentru momentul în care mergem la somn.”