Clopotul este simbolul chemării divine, supunerii faţă de cuvântul lui Dumnezeu, o comunicare între cer şi pământ. Tragerea clopotelor face pe om să iasă din rânduiala cotidiană, într-o realitate mai presus de aceea care cade sub simţuri.
Clopotele au bătut de sărbătoare, iar la miezul nopţii preoţii i-au îndemnat pe credincioşi: ”Veniţi de luaţi Lumină!”. Şi s-a făcut lumină! Candelă de la candelă, lumânare de la lumânare, în final mii de luminiţe sclipind în noapte.
Oamenii care asistă la slujba, încep să cânte „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând!”, țînând în mâna lumânarea aprinsă și se da roată biserica de 3 ori. După luarea luminii cei care au morți îngropați le duc lumina Învierii pentru a se bucură și ei de Învierea Domnului Isus Hristos Mântuitorul lumii.
La încheierea slujbei, oamenii au luat pască şi vin sfinţite simbolizând trupul şi sângele lui Iisus Hristos. ”Hristos a înviat!”, ”Adevărat a înviat !”, şi-au spus, conform obiceiului, după care au dus acasă Lumina Sfântă a Învierii, adusă de la Ierusalim pentru al şaptelea an consecutiv.