Planta de vâsc este o considerată ca fiind magică și este numită și creanga de aur. Mulți cred că aceasta are puteri miraculoase și o semnificație sacră în folclor. În tradiția romaneâscă, vâscul este foarte important, mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă, de Crăciun și Revelion.
Legenda vâscului vine, de fapt, de la zeița Frigga, zeița dragostei și mama lui Balder, zeul Soarelui. Se spune că Balder a avut un vis care prevestea moartea lui. Zeița a fost foarte speriată de acest vis. Dacă fiul ei ar fi murit, toată viața de pe Pamant s-ar fi sfârșit.
Zeul răului, Loki, era cel care voia să-l omoare pe Balder, dar știind că nimic nu-l putea omori pe fiul zeiței Frigga, acesta a găsit o plantă magică care nu creștea pe pământ și avea puteri miraculoase – vâscul. Se spunea că vâscul vine din ceruri și ca este o forța divină.
Zeul raului a confecționat o suliță din vasc și i-a dat-o zeului iernii pe nume Holder, care era orb. Zeul iernii îl lovește cu vascul pe Blader, iar acesta moare, scrie realitatea.net.
Timp de trei zile, toată lumea a încercat să-l readucă la viață, dar nimeni nu a reușit. În cele din urma, mama sa a reușit să-l învie. Se spune că lacrimile ce le-a varsat pentru el s-au transformat în bobițele albe ale vascului.
În ziua în care zeul pământului a înviat, Frigga i-a sarutat și îmbrățișat pe toți cei care treceau pe sub vasc. De aici vine și tradiția că cei care trec pe sub vasc trebuie să se sarute.
În ajunul sărbătorilor de iarnă, oamenii își împodobesc casele cu vâsc ca simbol al bucuriei și pentru pacea sufletească.
Pe lângă bradul împodobit de sărbătoare, vâscul e prezent în orice casă în perioada Crăciunului şi a Anului Nou. În mitologiile europene, vâscul are un loc cu totul aparte, fiind considerat o plantă magică, simbol al curăţeniei spirituale, al libertăţii şi armoniei, semn de bun augur al dragostei, apărător şi protector al casei şi al familiei.