Destinul tragic al lui Joe Dassin, cântărețul devenit ”fenomen social”. S-a autodistrus și a murit de inimă la 42 de ani
Joe Dassin a fost unul dintre cei mai apreciați cântăreți din secolul al XX-lea. Cu un repertoriu alcătuit din melodii folk, country sau inspirate din stilul chanson, foarte popular în Franța, Dassin a cucerit lumea cu vocea și stilul său de introvertit romantic. Cu atât mai mult, destinul tragic al lui Joe Dassin a uimit o lume.
Joseph Ira Dassin, cunoscut sub numele de Joe Dassin, s-a născut la New York, la 5 noiembrie 1938. Părinții săi – regizorul de film Jules Dassin și violonista Béatrice Launer – i-au asigurat, încă din copilărie, o educație aleasă.
Destinul tragic al lui Joe Dassin. Copilăria cu doi părinți artiști
Mama – născută, la rândul ei, în New York – a studiat cu Harold Berkley la faimoasa școală de muzică Juilliard. Tatăl, de origine poloneză, fiu al unui emigrant evreu de origine austriacă, a avut o scurtă carieră în lumea teatrului, a devenit apoi asistentul lui Alfred Hitchcock, îmbrățișând, mai târziu, cariera de regizor. Joe a avut două surori, Ricky și Julie. Îndrăgostit de „cea de-a șaptea artă”, tatăl lui Joe s-a mutat, împreună cu familia, la Los Angeles.
În condițiile Războiului Rece, în plină isterie mccarthy-istă, Jules Dassin a fost persecutat, ceea ce l-a determinat să plece, împreună cu familia, în Europa.
În 1950, la vârsta de 12 ani, Joe a descoperit Vechiul Continent. A urmat, în Elveția, celebrul colegiu Rosey. La 16 ani vorbea fluent trei limbi, terminându-și studiile cu nota maximă la bacalaureatul susținut la Grenoble.
A vrut să studieze medicina, dar a ales antropologie
În 1955, părinții lui Joe divorțează. Tatăl își continuă cariera regizorală, având-o alături pe actrița de origine greacă Melina Mercouri, iar mama, violonista, a preferat să rămână în spatele scenei.
Joe a fost profund afectat de situația familială și a decis să se întoarcă în SUA. Aici s-a înscris la Universitatea „Ann Arbor” din Michigan.
A fost perioada în care Elvis Presley declanșa ofensiva rock’n’roll-ului. Joe nu a fost impresionat de acest stil muzical și a ales să stea departe de „rebeli”. Inițial, a încercat să studieze medicina, dar s-a concentrat pe antropologie.
A locuit împreună cu colegii săi de cameră, vorbitori de limba franceză, Alain Guiraud și un elvețian care avea să devină decanul facultății din Geneva. Joe și Alain, „înarmați” doar cu o chitară acustică și fără geci de piele sau frizuri la modă, au format un duet. Repertoriul nu a inclus piese ale lui Elvis sau Eddie Cochran, ci ale lui Brassens, pe care l-au introdus, cu succes, în campusurile americane.
Colaborare cu tatăl său
Recitalurile nu le-au adus foarte mulți bani, așa că Joe a fost nevoit să muncească în cele mai diverse ipostaze, ca sociolog, expeditor de mărfuri, camionagiu etc.
În aceeași perioadă a scris Wade in Water, o poveste care a primit un premiu național. A fost refuzat, când a ales să facă armata, din cauza unor probleme cardiace, situație care l-a dezamăgit profund.
Tatăl său a devenit, în aceeași perioadă, o autoritate în lumea cinematografică, fiind cunoscut ca „marele” Jules Dassin. În 1958 l-a rugat pe Joe să înregistreze câteva teme muzicale pentru următorul său film, La Loi, cu Gina Lollobrigida.
Din SUA, în Italia
Dassin jr. a lansat un EP la casa de discuri Versailles în 1959, apoi, un an mai târziu, a apărut cu Jamais le dimanche pe coloana sonoră a filmului Never on Sunday. Joe a absolvit, între timp, universitatea și a obținut doctoratul în antropologie. În vreme ce rock’n’roll-ul cucerea America, Joe s-a îndreptat din nou spre Europa.
Cu diploma în buzunar, s-a aflat în postura de a-și alege drumul de urmat. Cu 300 de dolari la el, a ajuns în Italia.
În 1962, tatăl lui l-a angajat ca asistent de regizor pentru Topkapi, cel de-al doilea mare film al lui Jules, perioadă în care Joe începe să cânte la Radio Luxembourg și să scrie pentru revista Playboy.
Ținuta oficială de scenă
În 1963 o întâlneşte pe Marysse, cu care se va căsători. La insistenţele lui Marysse, Dassin va înregistrea un demo pentru CBS France, casa de discuri care-l va lansa în industria muzicală.
Vocea sa profundă, gravă va atrage multe laude, în mod deosebit din partea publicului feminin. Dar…Va suferi un preinfarct, care îl va imobiliza pentru o lună.
La sfatul soţiei lui Henri Salvador, va îmbraca un costum alb, care din acea clipă va deveni ţinuta sa oficială de scenă.
Măcinat de depresie
În 1973, Marysse va naşte prematur, iar copilul va muri cinci zile mai târziu. Joe intră într-o depresie serioasă, însă munca, proiectele muzicale îl salvează.
Suferă un atac de cord minor în 1969 şi la puţin timp apare “Aux Champs-Elysées”, cântec ce îl face cunoscut în întreaga Europă.
În 1976 apare “Et si tu n’existais pas” şi Dassin va vinde peste 20 de milioane de discuri. În 1977 divorţează de Marysse şi se va căsători cu Christine Delvaux cu care va avea un fiu.
Christine îi va dărui cel de-al doilea fiu, Julien. În 1980 , artistul va avea un infarct şi va fi internat la Spitalul din Neuilly. Apoi, la Los Angeles, este marcat de un nou atac, aşa că orice exces îi este cu desăvârşire interzis.
“Este deprimat şi continuă să se autodistrugă”, va titra presa franceză. Pleacă în Tahiti ca să se refacă, dar va avea o criză cardiacă fatală, care îi va aduce sfârşitul, la nici 42 de ani.
Destinul muzical al lui Dassin continuă încă, vocea lui de neegalat fiind încă printre preferinţele fanilor din lumea întreagă.
