Pentru generațiile de adolescenți ale anilor 80-90, 1 Mai nu însemna nicidecum Ziua Muncii, ci era ziua, sau mai bine zis perioada, distracției extreme. În timp ce părinții erau aliniați în coloane și defilau prin fața lui Ceaușescu, tinerii luau cu asalt trenurile spre litoral pentru cea mai liberă și nebună sărbătoare a anului.
Dimineața la parada oficială prin fața liderilor comuniști, iar apoi la mici și bere. Așa sărbătoreau mulți dintre oamenii muncii ziua de 1 Mai în comunism.
Parade de muncitori îmbrăcaţi ca la zi mare, pionieri şi şoimi ai patriei care scandau lozinci de preamărire şi înălţau pancarte uriaşe, mobilizaţi de activiștii PCR. Se făceau repetiții cu mult timp înainte și se scriau mii de pancarte cu lozinci.
Cele mai ”cool” petreceri erau la mare
Dar nu și adolescenții și tinerii, care făceau tot posibilul să fenteze prezența la paradă.
Pentru că, de departe cele mai cool – deși termenul nu-și făcuse loc în volabularul de atunci- escapade ale adolescenților din anii 80-90 au fost minivacanțele de 1 Mai la mare.
Destinația preferată era Neptun. Un paradox că fix acolo, în “zona interzisă”, în fieful lui Ceaușescu, unde vara totul era strict și mega-supravegheat, autoritățile îi lăsau pe tineri să se destrăbăleze în asemenea hal. Era o ”supapă” asumată, pentru ca aceia ce urmau să construiască viitorul socialist să nu se mai simtă atât de îngrădiți.
Trenurile spre mare, cu nașul și cu vodca
Era o explozie de libertate, de muzică, de culori, de chefuri, de găști, de alcool de zi-noapte-zi-noapte-zi-noapte într-o înlănțuire de distracție extremă.
Toată lumea stângea bani din vreme pentru marea mini-vacanță. Nu de cazare, că era ieftină, dar totul era să prinzi loc. Se strângeau bani …de băutură”!
La tren nimeni nu lua bilet, căci trenurile de mare, de 1 Mai, ilustrau perfect expresia “n-ai loc să arunci un ac”.
Trenurile de 1 Mai spre litoral erau suplimentate, dar chiar și așa erau supra-încărcate. Întârziații urcau direct pe geam. ”Nașul” rămânea întotdeauna tăcut și înghesuit, la ușa vagonului.
Iar când trenul icnea și se urnea, începea să circule și ”Săniuța”. Sau ”Cristalul”. Sau alte mărci celebre de băuturi spirtoase din vremea comuniștilor. Drumul era alcool și râs și toți ajungeau la mare …euforici.
Distracția extremă de 1 Mai a tinerilor, pe vremea comunismului. Secvențe aproape ireale pentru epoca socialistă
Strada principală din Neptun nu avea nicio legătură cu gri-ul, restricțiile și rigiditatea epocii. Până și soarele de primăvară era diferit. Borduri proaspăt văruite și trandafiri roșii. Vânzoleala de mașini. Gagici pe capote, muzică tare. Claxoane prietenești. Furnicar pe trotuare, oameni cu bagaje, oameni cu sticle în mâini. Fuste scurte, tricouri cu trupe rock. Blugi. Găști care se întâlnesc cu alte găști și strigăte de bucurie.
Terase pline. Hoteluri pline. Grupuri mai mari cu chitara. Câte-o fata cu câte un baiat și marea. Baie în apa rece gheață. Seri spectaculoase la toate terasele, în toate discotecile, în toate lobby-urile hotelurilor, în care, în sezon, puteai intra după ora 22.00 doar pe bază de buletin – drept dovadă că ești cazat acolo.
Tinerii care sfidau toate regulile și se linișteau pentru un an întreg
În trei, patru zile se dormeau cinci, șase ore puse cap la cap, iar asta se întâmpla adesea pe plajă, pe la prânz ori aiurea, după amiaza, in alte camere, la grămadă, dar nu noaptea, în niciun caz nu noaptea.
Momentele în care tinerii sfidau toate regulile, rigiditățile, neajunsurile, interdicțiile epocii, erau mai presus de orice beție.
După mini-vacanțele de 1 Mai, adolescenții reveneau la școală, tinerii la muncă și lucrurile reintrau în rutina lor firească, făcându-i pe mulți să accepte tacit ideea că, dacă au parte asemenea distracție, parcă nu-i chiar așa rău în comunism. Dar era.
