Documente secrete despre OZN-uri. Departamentul de Război al SUA a făcut publice imagini și relatări spectaculoase FOTO
Moment de cotitură pentru umanitate. Ministerul Apărării din SUA a făcut publice 162 de documente secrete despre OZN-uri care datează de aproape 80 de ani. În dosare, se regăsesc mărturiile astronauților din cele două misiuni pe Lună: Apollo 12 (1969) și Apollo 17 (1972).
Documente secrete despre OZN-uri
Această inițiativă este condusă de Pentagon, Casa Albă, directorul serviciilor naționale de informații, Departamentul Energiei, NASA și FBI, după un ordin prezidențial din februarie, pus în aplicare acum.
Ordinul solicita transparență în ceea ce privește „viața extraterestră, fenomenele aeriene neidentificate și obiectele zburătoare neidentificate”.
Însă înainte de directiva lui Trump, Pentagonul se afla deja de ani buni într-un proces de declasificare și publicare a documentelor guvernamentale legate de OZN-uri.
„Astăzi, Departamentul Apărării a anunțat publicarea inițială a unor documente noi, nemaivăzute până acum, referitoare la Fenomenele Anomale Neidentificate (UAP), în cadrul Sistemului prezidențial de dezvăluire și raportare a întâlnirilor cu UAP (PURSUE). (…) Colecția va fi găzduită pe WAR.GOV/UFO, iar fișiere suplimentare vor fi publicate de Departamentul Apărării în mod continuu. (…)
Poporul american poate acum accesa instantaneu dosarele UAP declasificate ale guvernului federal. Cele mai recente videoclipuri, fotografii și documente sursă originale privind UAP din întregul guvern al Statelor Unite se află toate într-un singur loc – fără a fi necesară o autorizație de acces.”, scrie în comunicatul Pentagonului, conform Euronews.
Mărturiile astronauților ajunși pe Lună
Printre documentele, fotografiile și înregistrările desecretizate se numără și transcripturi ale misiunilor Apollo din anii ’60-’70, în care astronauții NASA ajunși pe Lună au raportat astfel de fenomene și au realizat inclusiv fotografii cu presupuse OZN-uri.
Printre documentele desecretizate de NASA se numără cele legate de două misiuni lunare: Apollo 12 (1969) și Apollo 17 (1972).
Apollo 12 a fost a doua misiune NASA – în noiembrie 1969 – în care astronauții americani au aselenizat pe suprafața Lunii. Un document desecretizat vineri prezintă un fragment din stenograma discuției surprinse între astronauții de la bordul vehiculului lunar și centrul misiunii NASA de pe Pământ.
Astronauții au raportat de două ori apariția unor „fenomene neidentificate”: un fenomen care a durat o oră, în a cincea zi a misiunii și un alt fenomen care a durat două minute în a șasea zi ale misiunii.
Transcriptul convorbirilor prezintă cum pilotul modulului lunar (LMP-LM), Alan L. Bean descrie centrului misiunii NASA că a obserrvat „particule” și „flash”-uri luminoase „zburând în spațiu”.
„Le văd venind din spatele meu, din stânga. Prima oară am crezut că sunt particule care provin de la boilerul de apă, dar acum văd că evadează din câmpul gravitațional al Lunii. Se îndepărtează și o iau în sus, spre stele”, a spus Alan L. Bean.
Astronauții misiunii Apollo 12 au făcut și câteva poze ale fenomenelor observate pe Lună.
Ce a surprins NASA Apollo 17
Fenomene similare au fost observate și de astronauții misiunii NASA Apollo 17 – a șasea și ultima misiune cu echipaj uman pe Lună, care a avut loc în decembrie 1972. În transcrierea convorbirilor dintre misiunea Apollo 17 și centrul misiunii de pe Pământ apar trei momente în care astronauții au raportat „fenomene neidentificate”.
La un moment dat, pilotul modulului de comandă selenar, Ronald Evans, a raportat obsevarea unor „particule sau fragmente foarte luminoase” care „jucau” în jurul vehiculului lunar. Astronautul Harrison „Jack” Schmitt a descris fenomenul ca un joc de artificii de 4 iulie – sărbătoarea națională a SUA.
Astronauții au speculat că fenomenul putea fi cauzat de particule de gheață sau fragmente de vopsea desprinse de pe modulul lunar, dar au adăugat că aprecierea lor „e extrem de hazardată”.
Comandanatul misiunii, Eugene A. Cernan, a raportat ulterior că are probleme cu somnul și că a observat niște „dungi luminoase”. Cernan a descris ulterior mai multe flash-uri luminoase, a căror intensitate a comparat-o cu cea a unui far de la locomotiva unui tren.
„Țin minte că înainte să adorm, am văzut un punct luminos care-mi emitea în fața ochilor flash-uri ca un far – era ca un tren care venea spre mine, dar cu acel flash. E greu de estimat frecvența sau orice altceva, pentru că eram într-o stare de somnolență atunci”, a explicat astronautul Eugene Cernan.
