Elveția a fost condamnată la CEDO pentru că a discriminat bărbații. Discriminarea a fost făcută între văduvi şi văduve în ceea ce priveşte plata pensiilor de urmaş, considerând că această diferenţă de tratament, bazată pe sexul unei persoane, contravine Convenţiei europene pentru drepturile omului.
Reclamantul a fost Max Beeler, care a precizat că soţia lui a murit într-un accident în 1994, iar el şi-a părăsit atunci locul de muncă pentru a-i creşte singur pe cei doi copii ai lui, care aveau vârstele de un an, respectiv de patru ani.
El a putut să beneficieze de o pensie de urmaş pentru văduvi până la majoratul celui de-al doilea copil, însă plăţile au încetat atunci când fiica lui cea mică a ajuns la vârsta de 18 ani.
Dar, conform legii elveţiene, într-o situaţie inversă, atunci când partenerul supravieţuitor este o femeie, aceasta poate să beneficieze de pensia de urmaş, plătită văduvelor, până la sfârşitul vieţii sale.
Reclamantul a sesizat CEDO, considerând că a suferit o discriminare în raport cu văduvele din ţara lui, care, în aceeaşi situaţie nu şi-ar fi pierdut dreptul la pensia de urmaş.
CEDO, ai cărei judecători s-au reunit în cadrul Înaltei Camere, cea mai importantă instanţă a sa, a subliniat că „doar considerentele foarte puternice o pot determina să considere compatibilă cu Convenţia o diferenţă de tratament bazată pe sex şi că marja de apreciere de care dispun statele pentru a justifica această diferenţă este mică”.
Astfel, CEDO consideră că Guvernul elveţian nu a demonstrat că existau „motive deosebit de solide şi convingătoare pentru a justifica o diferenţă de tratament bazată pe sex şi care a fost denunţată de reclamant”.
Din acest motiv, CEDO a stabilit că „inegalitatea de tratament a cărui victimă a fost reclamantul nu se întemeiază pe o justificare rezonabilă şi obiectivă”.
Elveţia va trebui să îi plătească lui Max Beeler daune morale de 5.000 de euro şi cheltuieli de judecată în valoare de 16.500 de euro.