Epava Evanghelia, atracție pentru „vânâtorii de fantome” din toată lumea. Stațiunea Costinești a intrat în top
Epava Evanghelia, atracție pentru „vânâtorii de fantome” din toată lumea. Stațiunea Costinești apare într-un top inedit lângă destinații din Italia, Spania și Scoția. Pasionații de povești cu fantome sunt sfătuiți să viziteze „stațiunea tineretului”, special pentru celebra epavă „Evanghelia”, aflată în largul Mării Negre
Clasamentul este făcut de o platformă internațională de navigație și se referă la destinații înfricoșătoare, cum ar fi Loch Ness în Scoția sau mica insulă din Laguna Veneției, folosită drept loc de carantină în trecut.
Epava Evanghelia, atracție pentru „vânâtorii de fantome”. Povești cu spirite
Costineștiul apare în clasament pentru epava Evanghelia, care a inspirat „nenumărate povești cu spirite care încă bântuie puntea vasului”.
Nu se poate confirma prezența spiritelor la bord, dar epava a devenit simbolul stațiunii. Vaporul, sub pavilion grecesc, a eșuat în 1968. Inițial, a părut un accident, însă asiguratorul a refuzat să achite polițele cerute de armator, după ce a descoperit că nava a fi fost eșuată în mod intenționat.
În prezent, ea este folosită drept brand turistic. Un dig construit recent permite vizatorilor să se apropie de ea. De asemenea, se organizează și excursii pe mare.
Trebuie ținut cont de faptul că unele bucăți din navă s-au prăbușit, așa că este indicat ca turiștii să nu se apropie prea mult.
Povestea navei
Nava Evangelia a aparținut flotei celebrului armator grec Aristotel Socrates Onassis. Chiar în anul în care miliardarul cerut-o în căsătorie pe frumoasa Jacqueline Kennedy soția fostului președinte american John F. Kennedy, un ofițer de marină român i-a stricat grecului socotelile.
Trebuia să fie o afacere pe cinste dar s-a dovedit un eșec neașteptat. În loc să se scufunde, Evangelia a fost salvată în ultimul moment de Mircea Ionescu, comandantul Grupului de Intervenții si Salvare Navală al portului Constanța.
Navă în dificultate, coordonate greșite
Totul a început în seara zilei de 14 Octombrie 1968, atunci când la Grupul de Intervenții și Salvare al portului Constanța s-a primit un SOS – semnal radio procedural tradus “Save Our Ship” (salvați-ne nava), prin care o ambarcațiune sesiza că se află în stare de dificultate.
La momentul respectiv marea era calmă iar vântul nu bătea cu putere. Grupul de Intervenții a luat legătura radio cu echipajul aflând astfel că este vorba de o navă cargo sub pavilion grecesc.
Conform coordonatelor transmise de greci (longitudine și latitudine) la momentul semnalării stării de dificultate nava se afla eșuată între Gura Portiței și brațul Sfântu Gheorghe, unde înainta adânc spre uscat. În acel moment nava salvator Voinicul condusă chiar de Mircea Ionescu – comandantul grupului de salvare, a părăsit în grabă portul Constanța în căutarea navei eșuate.
Ajunși în scurt timp în zona indicată, nava grecească nu era de găsit. După un nou contact radio, grecii au transmis salvatorului alte coordonate, indicând o poziție undeva pe litoralul dintre Gura Portiței și zona Vadu.
După alte câteva ore de căutări, din păcate, în punctul dat de coordonatele transmise nu a fost găsită nici o navă. Salvatorii de pe Voinicul au chemat încă o dată prin radio nava eșuată, însă aceasta n-a mai răspuns.
Tăcerea absolut suspectă l-a determinat pe șeful Grupului de Salvare să solicite căutarea vasului grecesc aflat în dificultate, apelând si la sprijinul navei salvator Albatros. Această navă avea pescajul ceva mai mic decât Voinicul și putea naviga mult mai aproape de țărm.
După multe ore căutări, noaptea trecuse. Era deja 15 Octombrie.
Au căutat nava Evangelia o noapte întreagă
Marinar cu multă experință, comandantul Mircea Ionescu a solicitat Grupului să caute nava eșuată în directia opusă coordonatelor transmise de greci.
Și astfel, pornind spre Sudul litoralului, în zorii zilei de 15 Octombrie 1968, nava Evangelia a fost localizată în dreptul actualei stațiuni Costinești, la momentul respectiv un mic sat pescăresc.
Aceasta era eșuată pe un petec de nisip, singurul de altfel din întreaga zonă; în rest, malul și fundul Mării sunt predominant pietroase, fapt reliefat de toate hărțile de navigație. Primul la fața locului a ajuns salvatorul Albatros urmat la câteva ore de Voinicul. Echipajul salvatorului a fost primit foarte bine de marinarii greci, inclusiv de comandantul navei care era, surpinzător, de origine română.
La inspecția efectuată imediat, salvatorii au găsit în magazia 4 a navei grecești un motor naval de mici dimensiuni, ambalat, ce avea ca adresă de destinație portul Constanța, (s-a dovedit ulterior că nimeni nu aștepta o asemenea marfă la Constanța).
Cambuza navei era plină cu alimente, ca pentru un voiaj de lungă durată.
În primă fază, Evangelia a fost salvată
Observând că vaporul nu prezintă probleme de vitalitate șeful grupului de salvare a decis pe loc demararea operațiunilor de dezeșuare. Nava de salvare Voinicul și-a luat locul pe poziție. Simultan, la nava Evanghelia au fost coborâte la apa ancorele și lanțurile din dotare.
Nava a fost debalastată și totodată a fost deversată întreaga cantitate de apă tehnică și apă potabilă din tancuri.
S-a constatat ca Evanghelia se ușurase considerabil în urma acestor operațiuni. Calculându-și punctul cu precizie, nava salvator Voinicul s-a ancorat în larg și a dat parâmă de remorcă navei Evanghelia. După numai câteva ore de tras, Evanghelia plutea din nou, fiind practic salvată.
Părea că toată lumea era multumiță. După operațiune, navele de salvare Voinicul și Albatros s-au întors în Portul Constanța pentru realimentare cu combustibil și alimente, urmând să se întoarcă a doua zi împreună cu câțiva oficiali români ce doreau să se prezinte la locul eșuarii.
”Cu toată viteza înainte”
În zorii zilei următoare, nava de salvare Voinicul revine la locul eșuării. S-a calculat din nou punctul anterior față de nava Evangelia. Pozitionându-se în locul de unde cu o zi înainte a tras nava de pe uscat, comandantul salvatorului a ordonat să se trimită din nou parâmă de remorcă către Evangelia pentru a trage nava și mai mult în larg. Remorcarea era necesară deoarece în pozitia în care fusese lăsată nu avea suficient loc de manevră.
Uimitor, dar la momentul întinderii parâmei de remorcă s-a constatat că Evangelia era din nou pusă pe uscat (eșuată) iar de data aceasta mult mai adânc.
Lui Ionescu acest fapt i s-a părut foarte suspect, în condițiile în care, marea nu fusese deloc agitată, vântul fiind slab, situație în care nava nu putea fi împinsă înapoi pe uscat.
Având o vastă experiență cu navigatorii greci, comandantul Mircea Ionescu a devenit suspicios și a trimis rapid un scafandru să verifice pupa navei Evangelia. Scafandrul a raportat că elicea era avariată, semn că motorul a fost pus pe “toată viteza înainte”, elicea fiind astfel distrusă de fundul apei. În acel moment salvarea a fost stopată.
Grecii au încercat să-i mituiască pe salvatorii români
Enervat de această situație, comandantul Mircea Ionescu s-a deplasat cu o șalupă la bordul navei Evangelia pentru a discuta problema cu comandantul grec. A fost surprins să constate faptul că, grecul era de fapt român, stabilit de mulți ani în Grecia.
A urmat o discuție aprinsă între cei doi comandanți, grecul încercând să-i explice că are dispoziție de la companie să eșueze nava pentru încasarea primei de asigurare. Pentru a fi și mai convingător, grecul i-a oferit comandantului român o geantă diplomat plină cu bani (drahme grecești) însă acesta a refuzat mita.
La revenirea în portul Constanța, comandantul Mircea Ionescu a înaintat un raport Autorității Navale Române explicând modul în care grecii au eșuat intenționat nava Evangelia pentru prima de asigurare.
În aceste condiții, după nici 24 de ore, echipajul a părăsit vasul definitiv, plecând ulterior și din România. În astfel de situatii nava părăsită revine statului pe litoralul căruia se află, mai ales dacă statul respectiv a intervenit cu nave de salvare proprii.
Nava fiind abandonată, statul român a recuperat de pe ea motorul aflat în cala magaziei 4, lenjeriile de pat și alte bunuri ce au intrat în depozitele Navrom Constanța. În urma acestui litigiu, armatorul Aristotle Onassis a rămas și fără navă și fără prima de asigurare, “afacerea” fiind dată peste cap de ancheta autorităților române.
