Fără taxă pe podul Giurgiu-Ruse astăzi! Când a fost construit și cine a vrut neapărat podul care leagă România de Bulgaria
Șoferii circulă azi fără taxă pe podul Giurgiu-Ruse, așa numitul Pod al Prieteniei. Și asta pentru că pe data de 20 iunie este ziua podului lung de 2 kilometri, construit în 1954.
Administrarea Podului Prieteniei se face în comun, România și Bulgaria fiecare cu jumătatea corespunzătoare.
Fără taxă pe podul Giurgiu-Ruse. Podul Prieteniei a fost construit în 1954
Taxa de 3 euro pe care Compania de Drumuri o percepe la intrarea pe Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse nu va fi achitată luni, pe 20 iunie cu ocazia ,,Zilei Podului”, facilitate acordată exclusiv pentru autoturisme printr-un Ordin al Ministrului Transporturilor (OMT 1836/2018).
Podul ,,Dunărea” așa cum s-a numit la inaugurare, este un pod mixt ( rutier și feroviar) are o lungime de 2 kilometri. Deschiderea centrală de 86 metri are un tablier mobil care se poate ridica pentru trecerea vaselor mari pe Dunăre.
Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse a fost deschis circulației în 20 iunie 1954 (are 68 de ani de exploatare) este principalul punct de trecere a frontierei între România și Bulgaria, iar în sezonul estival traficul ușor este foarte intens, turiștii români și din alte țări folosind ruta spre Bulgaria, Grecia sau Turcia.
Impus de sovietici, construit de români și bulgari
La vremea inaugurării sale, în 1954, era cel mai mare pod combinat (rutier și feroviar) din Europa, la realizarea lui au avut un cuvânt de spus și ingineri români din școala lui Anghel Saligny, iar piesele din care a fost făcut au venit din Cehoslovacia, Ungaria si Polonia, pe lângă România și Bulgaria.
„Podul Dunărea, cum s-a numit inițial, a fost o mare realizare inginerească. Fiind o lucrare sub egida C.A.E.R. [Consiliul de Ajutor Economic Reciproc – înfiinţat la 25 ianuarie 1949 şi desfiinţat la 28 iunie 1992], a luat ulterior denumirea cu iz politic de «Podul Prieteniei» [potrivit unor surse, rușii au insistat să se numească astfel – n.a.].
Nu a fost o lucrare româno-bulgară, cum greșit se crede, ci una impusă de sovietici, însă noi am dus greul. Oamenii care au lucrat efectiv la pod, în jur de 5.000, au fost români, iar pe locul doi ca forță de muncă au fost bulgarii”, punctează muzeograful Mircea Alexa, de la Muzeul Județean „Teohari Antonescu” din Giurgiu.
Construcția a durat 2 ani și trei luni
Primul pas concret înspre realizarea podului a fost semnarea, la 30 iunie 1951, a unui protocol între guvernele Republicii Populare Române şi Republicii Populare Bulgare în vederea începerii lucrărilor.
Cehoslovacia, Polonia, Ungaria au convenit să livreze tabliere metalice, şină de cale ferată, fier beton, palplanșe metalice, cabluri, diverse utilaje şi aparataj electric.
Pentru respectarea termenului final al lucrării, extrem de strâns, asamblarea, nituirea şi aşezarea pe pile a celor 55 de tabliere, în greutate totală de 18.200 tone, au trebuit să se execute concomitent cu infrastructurile, în numai 21 de luni ale anilor 1953 şi 1954.
Manopera a fost realizată de lucrători civili (care au constituit personalul de bază) şi militari.
Numărul mediu cel mai mare de lucrători, peste 4.000, s-a menţinut în tot cursul anului 1953, în trimestrul II atingându-se un maximum de 4.995 de muncitori. Probele la pod s-au făcut începând cu 27 ianuarie 1954, cu cinci luni mai devreme faţă de darea în circulaţie oficială și inaugurarea lui.
Per total, construcţia a durat doi ani şi trei luni, fiind dată în exploatare la 20 iunie 1954.
