Incendiile forestiere amenință calitatea apei până la opt ani după ce ard
Un studiu realizat pe 100.000 de probe de apă prelevate din 500 de bazine hidrografice din SUA a constatat că nivelurile ridicate de contaminanți persistă ani de zile după un incendiu, arată Science Daily.
Incendiile forestiere nu lasă în urmă doar pământ pârjolit, ci și o moștenire toxică în râurile din vestul Statelor Unite, care poate persista timp de aproape un deceniu.
Un nou studiu amplu a analizat peste 100.000 de probe de apă din peste 500 de bazine hidrografice din SUA și a revelat că contaminanți precum azotul, fosforul, carbonul organic și sedimentele rămân la niveluri ridicate până la opt ani după un incendiu, scrie Science Daily.
Incendiile forestiere amenință calitatea apei până la opt ani după ce ard
La ani după ce incendiile forestiere au ars păduri și bazine hidrografice, contaminanții lăsați în urmă continuă să otrăvească râurile și cursurile de apă din vestul SUA – mult mai mult decât estimaseră oamenii de știință.
Un nou studiu, publicat pe 23 iunie în Nature Communications Earth & Environment, a analizat calitatea apei în peste 500 de bazine hidrografice din vestul SUA și este prima evaluare la scară largă a calității apei după incendii.
Cercetarea a fost condusă de oameni de știință de la Institutul Cooperativ pentru Cercetare în Știința Mediului (CIRES) de la Universitatea din Colorado Boulder.
„Am încercat să analizăm tendințele notabile ale calității apei după incendii forestiere în întreaga parte de vest a Statelor Unite, pentru a contribui la elaborarea strategiilor de gestionare a apei în vederea pregătirii pentru efectele incendiilor forestiere”, a declarat Carli Brucker, autor principal și fost doctorand la CU Boulder și Western Water Assessment.
Rezultatele au arătat că contaminanții precum carbonul organic, fosforul, azotul și sedimentele pot degrada calitatea apei până la opt ani după un incendiu. Administratorii resurselor de apă pot utiliza aceste date pentru a planifica viitorul și a reacționa adecvat în cazul izbucnirii unor incendii forestiere.
Ben Livneh, membru al CIRES și director al Western Water Assessment, a fost cercetătorul principal și coautor al studiului. O mare parte din cercetările sale se concentrează pe hidrologie, sau aprovizionarea cu apă, la scară continentală. Când a realizat că poate utiliza aceeași abordare pentru a înțelege tendințele la scară largă în ceea ce privește calitatea apei, a fost încântat să testeze metoda.
„S-a lucrat mult, de exemplu, în cadrul Evaluării Naționale a Climei și al Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice, despre schimbările în aprovizionarea globală cu apă”, a spus Livneh, profesor asociat la Departamentul de Inginerie Civilă, de Mediu și Arhitecturală. „Dar aceste evaluări indică această lacună în evaluările calității apei la scară continentală, în timp ce oameni ca mine, care se ocupă de hidrologia fizică, se gândesc de mult timp la provocările la scară continentală.”
Cenușa de incendiu și distrugerea solului contribuie la degradarea calității apei
Cercetătorii știu de mult timp că cenușa de incendiu și distrugerea solului contribuie la degradarea calității apei. Cu toate acestea, cercetările anterioare s-au limitat în mare parte la studii la nivel de stat și municipal – orașele și localitățile testează calitatea apei din râurile și cursurile de apă locale după incendii de amploare.
Pentru noul studiu, echipa a analizat peste 100.000 de probe de apă din 500 de locații: jumătate din bazinele hidrografice arse și jumătate din cele nears Au măsurat nivelurile de carbon organic, azot, fosfor și sedimente, precum și turbiditatea sau tulburarea fiecărei probe.
Pentru a înțelege impactul incendiilor forestiere, echipa a construit modele bazate pe date pentru a măsura cât de mult s-au schimbat contaminanții în fiecare bazin înainte și după incendii. În etapa finală, au compilat datele pentru a afla media din bazinele arse pentru fiecare an înainte și după incendii, apoi au comparat-o cu bazinele nears.
Bazinele hidrografice au nevoie de mai mult timp pentru a se reface după incendii
Rezultatele au arătat că bazinele hidrografice au nevoie de mai mult timp pentru a se reface după incendii decât au constatat studiile anterioare. Carbonul organic, fosforul și turbiditatea sunt semnificativ crescute în primii cinci ani după incendiu. Azotul și sedimentele prezintă creșteri semnificative până la opt ani după incendiu. Impactul incendiilor a fost mai grav în zonele mai împădurite.
„Poate dura între doi și opt ani până când efectul se resimte pe deplin”, a spus Livneh. „Uneori poate fi un efect întârziat, adică nu se întâmplă totul imediat, sau uneori este nevoie de o furtună suficient de puternică care să mobilizeze o cantitate suficientă de contaminanți rămași.”
Fiecare bazin hidrografic din studiu a resimțit impactul în mod diferit. Acest lucru este probabil legat de locul în care a izbucnit incendiul – un incendiu mai aproape de râu ar fi mai grav decât un incendiu în amonte. Solurile, vegetația și condițiile meteorologice diferite modifică, de asemenea, impactul în fiecare bazin hidrografic, ceea ce face dificilă planificarea pentru viitor.
„Există o variabilitate enormă a ratelor de sedimentare”, a spus Brucker, care lucrează acum ca consultant. „Unele cursuri de apă sunt complet curate după incendii, iar altele au o cantitate de sedimente de 2000 de ori mai mare.”
În ciuda variabilității dintre bazinele hidrografice, studiul oferă cifre concrete care oferă informații utile administratorilor de apă din vestul SUA. Cercetătorii speră că rezultatele vor oferi o orientare mai bună pentru eforturile viitoare de planificare în vederea creșterii rezilienței la incendii.
„Sper că furnizarea de cifre concrete va avea un impact semnificativ asupra administratorilor de resurse hidrice”, a declarat Brucker. „Nu se pot finanța îmbunătățiri ale rezilienței doar pe baza unor preocupări generale. Administratorii de resurse hidrice au nevoie de cifre reale pentru planificare, iar noi le furnizăm”, a afirmat Brucker.
