Israelul vrea să predea afacerile civile clanurilor locale din Fâșia Gaza, în timp ce IDF-ul va păstra controlul securității.
Israelul, deși reticent să concretizeze un scenariu postbelic pentru Gaza, a respins în mod repetat o propunere favorizată de SUA și de o mare parte a comunității internaționale de a restabili stăpânirea Autorității Palestiniene asupra Gazei.
Unii experți se îndoiesc de fezabilitatea propunerii Israelului; o încercare similară a fost făcută cu decenii în urmă, fără succes. Dar scepticismul experților se datorează în principal influenței diminuate pe care clanurile o au acum în societatea contemporană din Gaza și influenței inevitabile pe care mișcările politice palestiniene stabilite ar exercita-o asupra lor.
„Clanurile aparțin trecutului”, a spus Yohanan Tzoreff, cercetător senior la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Tel Aviv (INSS) și expert în relațiile israeliano-palestiniene.
Structuri sociale comune în lumea arabă, clanurile sunt ansambluri de familii care încheie alianțe bazate pe o presupusă ascendență comună. În Fâșia Gaza, cele mai mari clanuri – precum Dughmush, Sinwar, Hilles, Radwan și al-Masri – pot ajunge până la 15.000 sau 20.000 de membri, a explicat Dror Zeevi, profesor de studii privind Orientul Mijlociu la Universitatea Ben Gurion. În Gaza, fiecare dintre ele comandă de obicei un anumit sector economic, agricultură, producție sau comerț.
Potrivit celor doi experți, principala problemă în ceea ce privește încredințarea guvernării din Gaza clanurilor este că, din 2008, acestea nu sunt suficient de puternice pentru a gestiona zona în mod independent și a concura cu influența și prezența adânc înrădăcinată fie a Fatah, partidul condus de președintele Autorității Palestiniene Mahmoud Abbas, fie a Hamas, grupul terorist care conduce Gaza.
„Dacă Israelul decide să depindă de o serie de clanuri, șefii acestora ar merge rapid la Autoritatea Palestiniană și ar primi ordine de la aceasta. Nu le vor primi de la Israel. Așa că vor sfârși prin a avea oricum Hamas sau AP la conducere”, a subliniat Zeevi.
Tzoreff a fost de aceeași părere. „Oricine va acționa pe la spatele mișcărilor naționaliste pentru a vorbi cu Israelul va avea probleme”, a spuns el.
Instituția de securitate israeliană a propus, de asemenea, soluția provizorie de a însărcina familiile locale cu distribuirea de ajutoare umanitare, într-o încercare de a preveni tragedii precum cel care a avut loc la 29 februarie, în care zeci de persoane au murit în timp ce se înghesuiau să ia alimente dintr-un camion cu ajutoare.
„Pesemne că Israelul ar putea încheia mici acorduri umanitare cu clanurile. Dar nu există nicio modalitate în care ei să fie eficienți ca putere de control în Gaza. Israelul trebuie să aleagă între AP și Hamas. Nu există alternativă de mijloc”, a spus Zeevi
Până la sfârșitul anilor 1980, clanurile au jucat un rol central în teritoriile palestiniene. În Gaza, clanurile erau organizate într-un consiliu de mukhtars , sau căpetenii, care a colaborat cu administrația civilă israeliană din 1967 până la izbucnirea primei Intifada în 1987.
Unele clanuri au cooperat activ cu Israelul, a explicat Zeevi, precum Hellis, care mai târziu s-a afiliat la Fatah împotriva Hamas, respectiv familia „aristocratică” Shawwa, din rândurile căreia Israelul a numit primarul orașului Gaza în 1971.
Realizând potențialul clanurilor de a ușura povara gestionării afacerilor civile, Israelul a încercat chiar, la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, în Cisiordania, să creeze structuri politice numite „asociații de sate” ca alternativă moderată la Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OLP), precursorul Autorității Palestiniene.
Experimentul a durat doar câțiva ani, întrucât mulți dintre liderii asociației au fost acuzați de trădare de către alți palestinieni.nvers”.