Istoria lalelei, floarea vedetă a lunii mai. A stârnit pasiuni, a provocat crize economice şi a marcat o epocă
Mai întâi, demult, lalelele decorau frontiera dintre China, Rusia şi Afganistan, cu flori roşii, mici, vesele, rezistând vânturilor îngheţate. De aici, de pe „Acoperişul lumii“, florile au pornit să cucerească inimile popoarelor lumii. mai întâi, robiți au fost musulmanii, acolo unde laleaua „reprezintă cuminţenia, pioşenia în faţa lui Allah“ şi este considerată cea mai sfântă dintre flori. Aflați totul despre istoria lalelei, floarea vedetă a lunii mai.
În tradiţia musulmană se spune despre grădinarii care îngrijesc delicatele flori că vor ajunge direct în ceruri pentru a se ocupa pe mai departe de această sarcină plăcută lui Allah.
Istoria lalelei, floarea vedetă a lunii mai. ”Lumina raiului” una dintre cele mai frumoase reprezentante ale speciei
Sub domnia lui Suleiman Magnificul, turcii au început să cultive masiv lalele, dar şi să le altoiască pentru a obţine varietăţi noi.
Aşa aveau să se nască renumitele „lalele de Istanbul, mai delicate şi mai elegante decât precedesoarele lor sălbatice. Aveau petale alungite şi suple, cu vârfuri ascuţite precum acul.
Nur-i-Adin sau ”Lumina raiului” este numele uneia dintre cele mai frumoase lalele, obţinută de renumitul grădinar Seyhulislam Ebussuud Efendi, prin 1574.
În jurul anului 1630, la Istanbul existau aproximativ 80 de florării şi 300 de florari profesionişti, iar la palatul sultanului laleaua ocupa un loc important în grădini, alăturîndu-se trandafirilor și garoafelor.
Drumul spre inima europenilor a trecut prin stomac. Inițial bulbii lalelelor erau confundați cu ceapa
Sursele istorice nu au înregistrat exact momentul sosirii lalelei în Europa. Cert este că, din Imperiul Otoman, o dată cu ţesăturile scumpe, bulbii au ajuns în Ţările de Jos, iar mai apoi pretutindeni în Europa. Unii au crezut că este vorba de ceapă şi i-au rumenit în tigaie, dar n-au fost prea mulțumiți de gust.
Totuși ,europenii au început repede să aprecieze calităţile lor estetice. Pasiunea pentru aceste flori minunate, care avea să atingă apogeul în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Horticultorii, negustorii, pictorii, botaniştii s-au întrecut în a „specula“, economic şi artistic, frumuseţea acestei flori.
La 1637, laleaua numită Semper Augustus se vindea cu o sumă fabuloasă: de două ori preţul unei case.
Marele crah al lalelelor
În primele trei decenii ale secolului al XVI-lea, preţul lalelelor în Olanda a crescut constant. Din ce în ce mai mulţi negustori de bulbi s-au îmbogăţit, iar oamenii de rând – de profesii dintre cele mai diferite – s-au apucat de comercializat lalele, în speranţa că vor face un ban rapid.
Fenomenul a căpătat o amploare uriaşă şi, pentru Olanda, chiar surprinzătoare, având în vedere că vorbim de o societate protestantă, în care religia condamna orice soi de exces sau extravaganţă. Era însă şi o societate în care oamenii aveau o pasiune neîntrecută pentru jocurile de noroc, iar pentru ei specula cu bulbi de lalele era o afacere atrăgătoare.
Apogeul maniei lalelelor a fost atins în iarna 1636-1637, când preţurile se dublau sau se triplau în doar câteva zile.
Tot atunci s-au înregistrat cele mai valoroase tranzacţii, între care şi licitaţia din Alkmaar la care s-au plătit 90.000 de guldeni pentru o colecţie de bulbi. Urma însă dezastrul:în aceeaşi săptămână, la o altă licitaţie, negustorii nu s-au mai înghesuit să cumpere bulbii de lalea, nici măcar la preţuri considerate rezonabile.
Autoritățile au intervenit pentru a soluționa criza lalelelor
Unii comercianţi intuiau de ceva timp că specula cu lalele devenise periculoasă şi că piaţa se putea prăbuşi oricând, aşa că – exact în momentul în care preţurile au ajuns la apogeu – ei n-au mai vrut să investească. Iar atunci preţurile lalelelor s-au prăbuşit!
Negustorii care plătiseră sume uriaşe pentru bulbi pe care încă nu-i primiseră, dar pe care-i vânduseră deja mai departe pentru sume şi mai mari, s-au trezit brusc cu datorii enorme. Era vorba despre mii de oameni în întreaga ţară
Autorităţile au fost nevoite să intervină pentru a soluţiona criza şi pentru a evita o catastrofă financiară la nivelul întregului stat:
s-a ajuns, cu greu, la un compromis între producători, vânzători şi cumpărători. După aceea, comerţul cu lalele a continuat, dar într-o manieră mult mai precaută, iar floarea care aproape adusese Olanda în faliment a devenit unul dintre principalele sale produse de export.
Epoca lalelelor, perioada culturală care a marcat Turcia modernă
Cînd pasiunea pentru lalele se potoleşte la Amsterdam, prin anii 1640, ea se reaprinde în Imperiul Otoman.
Nu mai este vorba de o pasiune economică, ci doar de una culturală. Epoca Lalelelor începe pe la 1718 şi durează vreo 20 de ani. Sultanul Ahmed al III-lea, mare iubitor de lalele, avea să stimuleze pasiunea turcilor pentru aceste flori minunate, destul de diferite de lalelele locuitorilor de prin părţile Europei de Nord.
Laleaua a fost lăudată în poezie și motive picturale. Până în prezent, în Turcia modernă, laleaua este încă considerată întruchiparea perfecțiunii și frumuseții.
