Istoria Palatului CEC. Construit pe locul unei mânăstiri, ar fi trebuit să fie Parlamentul României
Istoria Palatului CEC. Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni a apărut după ce elitele politice, intelectuale și economice din vremea lui Alexandru Ioan Cuza și-au dat seama că este nevoie de o instituție prin care să se stabilizeze și să se ordoneze finanţele proaspătului stat român, recent format în urma Unirii Principatelor din 1859.
Ca instituție financiară, CEC a luat ființă în anul 1864, printr-un decret dat de domnul Unirii la data de 24 noiembrie. CEC este și prima instituţie de credit public din România.
Cel care a realizat proiectul de lege a fost ministrul de finanțe, Nicolae Rosetti-Bălănescu, iar denumirea inițială a acestei instituții a fost Casa de Depuneri și Consemnatiuni (CDC). Denumirea pe care o cunoaștem noi astăzi a apărut mai târziu în 1932, când această instituție a fost numită Casa Națională de Economii și Cecuri Poștale.
Istoria Palatului CEC. Regela Carol a încurajat construirea actualului sediu
La început, pentru CEC a fost alocat un mic spațiu într-un sediu modest al Ministerului de Finanţe. Apoi instituția s-a mutat în hanul Şerban Vodă, amplasat pe locul actualei clădiri a Băncii Naţionale.
Dându-și seama de importanța instituției, Regele Carol I a încurajat ridicarea unui sediu pe măsură.
S-a decis ca sediul CEC să fie construit pe locul unde se afla mănăstirea şi hanul „Sfântul Ioan cel Mare”, care fiind în ruină fusese demolat în 1875. Interesant este faptul că în cimitirul acestei mănăstiri a fost îngropat Ienăchiță Văcărescu, autorul primei cărți de gramatică a limbii române (1784).
Palatul CEC, aşa cum este cunoscut astăzi, a fost construit pe Calea Victoriei, faţă în faţă cu Palatul Poştelor, o altă clădire monumentală de mare prestigiu, construită în aceeaşi perioadă.
Palatul nu a fost afectat de niciun cutremur
Planurile elegantei clădiri de pe Calea Victoriei numărul 13, aparțin arhitectului francez Paul Gottereau, pe cand execuția a fost realizată sub îndrumarea arhitectului român Ion Socolescu.
Socolescu este unul dintre cei mai buni reprezentanți ai școlii românești de arhitectură modern, stilul său caracterizându-se prin claritate și monumentalitate.
Lucrările la noul sediu au început în vara lui 1897, printr-o ceremonie organizată la 8 iunie, la care au participat familia regală, regele Carol I şi regina Elisabeta, membrii ai guvernului și ai consiliului de administraţie CEC.
Recepția lucrării s-a făcut trei ani mai târziu și ca un amănunt interesant, planurile de construcţie ale Palatului CEC au fost destinate inițial clădirii Parlamentului României.
Clădirea, ridicată în stilul eclectic, cu cupolele renascentiste din sticla si metal, s-a dovedit a fi emblematică nu doar prin frumusețe, dar și prin rezistenta, întrucât niciun cutremur nu a afectat-o serios de-a lungul timpului.
Decorat cu picturi
Arhitectura Palatului CEC îmbinând armonios numeroase elemente specifice stilului arhitectural francez de la sfârşitul secolului XIX.
Faţada clădirii este dominată de o impunătoare intrare încununată de un fronton în semicerc, sprijinit de câte două coloane în stil compozit. Colţurile acoperişului sunt marcate prin cupole în stil renascentist, decorate cu frontoane şi steme, iar ansamblul se termină cu o cupolă centrală de sticlă şi metal.
În prezent, palatul găzduieşte sediul CEC Bank și un muzeu. Până la începutul secolului XXI a fost sediul central al CEC, dar mai apoi nu mai este folosit ca sucursală de bancă. În muzeu sunt expuse obiecte inedite care arată evoluția istorică a Casei de Economii și Consemnațiuni: documente originale ale tranzacțiilor de începuturile instituției, documente financiare și civile din colectia Tezaur a CEC, produse bancare începand din anii 1880, pușculite, seifuri din perioada interbelică etc.
