Pe 9 mai 1918, se stingea din viață poetul George Coșbuc, la vârsta de doar 51 de ani. După ce fiul său, Alexandru, a pierit la 19 ani într-un accident cumplit de maşină, poetul a refuzat să mai mănânce şi s-a stins din viaţă, trei ani mai târziu. Sunt și multe alte lucruri neștiute despre George Coşbuc, poetul care în clasa a IV-a scrisese deja 160 de poezii.
George Coşbuc este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori români. Deşi au trecut peste 100 de ani de la moartea sa, multe detalii despre el au rămas ascunse în scrisori, manuscrise şi cărţi vechi.
La vârsta de 7 ani, George Coşbuc deja ştia să scrie şi să citească, iar în clasa a IV-a avea deja scrise 160 de poezii.
Scriitorul Ioan Slavici a refuzat să publice o poezie de-a lui Coşbuc în „Tribuna” pentru că o considera prea pesimistă. George Coşbuc a trimis revistei „Balada Infernală”, pe când era în clasa a VIII-a
Poetul era aproape obsedat de Divina Comedie a lui Dante Aligheri. Lucrase ani de zile la traducerea operei. Traducerea lui Coşbuc este considerată şi una dintre cele mai bune. Obsesia poetului mergea atât de departe, încât acesta făcuse propriul plan al infernului inspirat din Dante.
Dacă nu îi plăcea ceva la vreuna dintre poeziile la care lucra, lua foaia pe care era scrisă şi o rupea sau o arunca în foc. Prietenii poetului îşi amintesc că o dată a aruncat în foc 10 poezii în doar câteva secunde.
George Coşbuc a tradus opere din sanscrită, latină, germană, italiană şi engleză.
George Coşbuc s-a căsătorit în 1895 cu Elena Sfedea, fata unui important comerciant.
Un an mai târziu, a venit pe lume fiul lor, Alexandru, un copil pe care poetul l-a iubit enorm.
În august 1915. Alexandru, care avea 19 ani și era student, şi-a vizitat tatăl la Tismana, acolo unde poetul obişnuia să se retragă ca să scrie în liniste. Alexandru fusese chemat în armată şi urma să plece la Drobeta Turnu Severin.
În dimineaţa zilei de 26 august, s-a urcat într-o maşină Mercedes Torpedo Benz, împreună cu Ion Alexăndrescu Stâlpeanu, un latifundiar din Teleorman, proprietarul autoturismului, pornind spre Târgu Jiu. La Băleşti, maşina a lovit un bolovan mare, s-a răsturnat şi a intrat într-o căruţă care circula în faţă.
Latifundiarul Alexandru Stâlpeanu, care se afla la volan a murit pe loc. Alexandru are craniul fracturat, dar e transportat cu o căruţă umplută cu paie şi câteva perne la spitalul din Târgu Jiu. Medicul de gardă e incapabil să-l opereze.
Alexandru a fost înmormântat în cimitirul Mănâstirii Tismana. Pe locul unde a avut loc accidentul, Coșbuc a cerut să se ridice o fântână care a primit în timp numele de „Fântâna lui Coşbuc”.
Poetul nu şi-a mai revenit niciodată după drama pierderii fiului. A îmbătrânit subit, înainte de vreme. A refuzat să mai iasă din casă și să mai mănânce. S-a rupt de prieteni şi de activitatea cotidiană şi nu a mai scris.
Și pentru soția poetului lovitura a fost devastatoare. Aceasta nu lăsa pe nimeni să modifice absolut nimic din camera lui Alexadru. Nici măcar ultima carte din care citise înainte să moară nu putea fi închisă, rămânând deschisă la ultima pagină lecturată de fiul lor.
După 3 ani de chin sufletesc, poetul s-a stins în locuinţa sa din Bucureşti, în urma unei congestii cerebrale.