Marea enigmă a unei civilizației care a dispărut în mod misterios. A rezistat doar 700 de ani de-a lungul istoriei

Marea enigmă a unei civilizației care a dispărut în mod misterios. Apărută acum 4.000 de ani, a fost prima societate împărțită în clase din Peninsula Iberică și cea care a creat primul Parlament din lume, dar a dispărut în 1550 î.Hr.

Este una dintre marile enigme ale arheologiei. O cultură, cea a lui El Argar, care a apărut în 2200 î.Hr. și a dispărut în 1550 î.Hr. Cauzele? Experții dezbat între o epuizare a resurselor naturale care o susțineau – care a făcut ca populația să fugă sau să moară de foame a mai mult de jumătate dintre nou-născuți – sau o gigantică revoluție populară care și-a devastat toate orașele din cauza jugului insuportabil al domniei.

Marea enigmă a unei civilizației care a dispărut în mod misterios. Primele urme

Oricum ar fi, cultura Argaric, „prima societate împărțită în clase din Peninsula Iberică”, așa cum este definită de Universitatea Autonomă din Barcelona, ​​cea care a creat primul Parlament cunoscut în lume, cel care și-a îngropat aristocrații cu trusouri frumoase de aur și argint, a dispărut literalmente până când un arheolog pe nume Rogelio de Inchaurrandieta (1836-1915) a dat peste ea în Murcia în 1869 și a început să pună întrebări.

Inchaurrandieta și-a expus marea descoperire la Congresul Internațional de Arheologie de la Copenhaga (1866-1912). El a vorbit despre o civilizație necunoscută din epoca bronzului pe care o găsise pe un deal abrupt din municipiul Totana (Murcia), care cuprindea un mare oraș fortificat. Nimeni nu a crezut.

Ocupa vârfurile dealurilor

Însă în 1877, frații belgieni Luis și Enrique Siret au ajuns în Murcia în căutarea unor operațiuni miniere și au ajuns să confirme existența acestei societăți necunoscute, de mari centre urbane, care se întindea pe 35.000 de kilometri pătrați prin sud-estul Peninsulei, care a apărut cu 4.000 de ani în urmă și a dispărut fără ca nimeni să știe cauzele.

Verificarea așezărilor mari de pe dealurile sale, abundența contextelor funerare bine conservate din subsolul orașelor, precum și cantitatea, varietatea și unicitatea repertoriului artefactual, au atras de atunci atenția a numeroși cercetători.

Majoritatea centrelor populației argarice au ocupat dealuri situate la poalele muntilor, separate de câmpii sau câmpii fertile, dar cu control vizual extins asupra acestora. Locuințele argarice aveau plan absidal, trapezoidal sau dreptunghiular și erau dispuse pe terase artificiale.

Civilizația pierdută

Vicente Lull, profesor de preistorie la Universitatea Autonomă din Barcelona și unul dintre cei mai recunoscuți experți din lume în această societate, recunoaște că Argaric „este la modă”. „Specialiști din întreaga lume vin să se intereseze de această civilizație unică, contemporană minoicei, dar total uitată.”Este o civilizație de neegalat”, continuă el, „cu o dezvoltare tehnologică de primă clasă, care nu a lăsat nimic în urma ei. ste ca și cum ai căuta civilizația pierdută.”

În 1984, Vicente Lull și Jordi Estévez au distins trei pături sociale. Cea mai puternică clasă, formată din 10% din populație, care „s-ar bucura de toate privilegiile și care avea cele mai bogate capcane, inclusiv arme precum halebardele și săbiile”; 50% dintre persoanele cu drepturi politico-sociale recunoscute, iar 40% dintre persoanele dedicate servituții sau sclaviei.

„Una dintre caracteristicile acestei societăți este că era închisă în ea însăși. Apărările sale nu au servit doar ca protecție, ci au creat și o societate înclastrat dominată de o clasă conducătoare opresivă”, își amintește Lull. Tocmai, acea opresiune aristocratică ar putea declanșa sfârșitul acestei civilizații.

Cultura argaric a durat aproximativ 700 de ani (2200 – 1550 î.Hr.), era abia permeabilă și se baza pe relații de rudenie și un sistem de transmitere ereditară. Argar a început între bazinele Vera și Guadalentín (Murcia) și s-a răspândit prin Meseta, Comunitatea Valenciană, Almería și Granada.

Factori care au dus la sfârșitul unei epoci 

Sfârșitul manifestărilor argarice este situat în jurul anului 1550 î.Hr. C. Cauzele prăbușirii societății argarice par să fi fost un set de factori socio-economici și ecologici.

Posibil, supraexploatarea mediului a dus la o degradare ecologică care a făcut ca reproducerea economică și socială să fie imposibilă. Sfârșitul El Argar se caracterizează prin epuizarea resurselor naturale, a instrumentelor de muncă și a forței de muncă, aceasta din urmă sub formă de mortalitate infantilă ridicată și dezvoltarea patologiilor.

Poate că această situație a dus la o explozie socială fără precedent care a dus la dispariția completă a acestei civilizații, dovadă fiind faptul că multe dintre clădirile dezgropate prezintă semne că ar fi ars pe toate cele patru laturi.

Potrivit experților, tăcerea deplină a urmat distrugerii, întreruptă doar de permanența în Alicante și Granada a unor mici grupuri argarice care au supraviețuit unui alt secol și care puteau fi populate de clasele conducătoare în fugă.