Comisia Europeană pregătește scumpirea certificatelor de carbon cu 65%. Este o scumpire semnificativă a certificatelor de carbon, precum și extinderea domeniilor de activitate în care acestea se vor aplica.
Banca Centrală Europeană dă publicității un studiu intitulat ”Implicațiile macroeconomice ale tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon”, reluat și pe site-ul Comisiei Europene, în care sunt prezentate argumentele favorabile pentru înăsprirea fiscalității în zona emisiilor de carbon.
Zona euro încă se luptă cu o inflație care în ultimii doi ani a adus o prăbușire a nivelului de trai al populației în multe din țările UE, dar factorii de conducere europeni vorbesc despre o scumpire suplimentară a energiei.
Un scenariu pe taxa de carbon prezintă posibilitatea ca prețul mediu al certificatelor de carbon în zona euro să crească liniar de la 85 euro pe tona de CO2 în 2021 la 140 euro/tCO2 în 2030, ceea ce înseamnă o majorare de 65%.
Atingerea obiectivelor UE în materie de climă va necesita un amestec de prețuri ambițioase ale emisiilor de carbon, acțiuni de reglementare suplimentare și inovare tehnologică, așa cum este stabilit în pachetul Fit for 55, arată Comisia Europeană.
Spre deosebire de alte măsuri de atenuare, cum ar fi subvențiile, o taxă pe carbon generează venituri guvernamentale, cel puțin în faza de tranziție, susține studiul citat.
Prin creșterea prețurilor la energie, taxele pe carbon scad veniturile reale ale gospodăriilor și profiturile corporative și reduc cererea internă. Acest impact funcționează fie direct prin prețurile de consum, fie indirect prin costurile de producție.
Politica fiscală poate atenua efectele negative ale cererii prin direcționarea veniturilor din impozitul pe carbon înapoi către gospodăriile cu venituri mai mici, susținând astfel consumul gospodăriilor și sprijinind acceptarea publică a taxei, arată documentul citat.
Creșterile prețului carbonului afectează producția și inflația în primul rând prin creșterile prețului energiei, dar impactul depinde și de efectele distribuționale, politicile globale de tranziție, politica fiscală și monetară și capacitatea intermediarilor financiari de a sprijini realocarea capitalului.
Prin urmare, estimările bazate pe modele ale impactului unei căi plauzibile a taxei pe carbon pentru restul acestui deceniu sugerează efecte limitate asupra producției și inflației, susține sursa citată.
Atingerea obiectivul UE privind zero net emisii de gaze cu efect de seră va necesita o accelerare a ritmului de reducere a emisiilor de carbon în deceniul curent.
Scopul unei taxe pe carbon este de a reduce emisiile prin luarea în considerare a costurilor sociale ale eliberării carbonului în tranzacțiile private și, prin urmare, stimulând producția și utilizarea energiei mai sustenabile din punct de vedere ecologic.