Mihail Gorbaciov, omul care a destrămat URSS. A luat premiul Nobel pentru pace, în ciuda războaielor provocate în propria țară

Pe 15 martie 1990, Mihail Gorbaciov a fost ales ca primul și singurul președinte al Uniunii Sovietice de Sovietul Suprem, la rândul său alegându-și un consiliu prezidențial format din 15 politicieni. În istorie a rămas drept ”președintele cu perestroika” și Gorbaciov, omul care a destrămat imperiul sovietic.

Istoria politică a lui Gorbaciov și schimbările care au dus la prăbușirea URSS începuseră, însă, cu mult înainte.

Mihail Gorbaciov, omul care a destrămat imperiul sovietic. Povestea începe cu Ordinul Steagul Roșu pentru muncă

Copilului Mihail îi plăcea să învețe, era pasionat de matematică și istorie, dar era nevoit să munească cot la cot cu părinții săi.

Dar, pe când avea 16 ani, șefii de partid l-au observat și pentru munca depusă în urma căreia a obținut o recoltă importantă, a fost recompensat cu Ordinul Steagul Roșu. asemenea apreciere i-a permis să se poată gândi la un viitor universitar, lucru la care nici nu ar fi visat, din cauza condițiilor grele în care trăia familia sa (bunicii lui Mihail Gorbaciov au fost deportați la începutul perioadei staliniste, sub acuzația că sunt culaci).

În 1952 Mihail Gobaciov s-a înscris în Partidul Comunist și a început studiile la Universitatea de stat din Moscova.

Ascensiune politică locală și chemat la Moscova să ajute 

A obținut mai întâi o experiență politică importantă pe plan local, apoi și-a asumat direcția partidului în întreaga regiune Stavropol. În 1970 era prim secretar al partidului comunist pentru teritoriul Stavropol. A fost propulsat către Comitetul Central, unde a devenit membru și s-a bucurat de o recunoaștere națională.

În 1978, la cererea lui Leonid Brejnev, secretarul general al partidului sovietic, Gorbaciov a ajuns la Moscova și a fost numit secretar de partid responsabil cu administrația în agricultură.

Ascensiunea politică a lui Yuri Andropov după moartea lui Leonid Brejnev, în ianuarie 1980, a întărit foarte mult poziția lui Gorbaciov, ambii fiind nerăbdători să lase în urmă practicile depășite și ineficiențele economiei fostei URSS.

Gorbaciov, un nou tip de lider sovietic și perestroika.

În 1985 Mihail Gorbaciov a preluat puterea. A fost momentul care a adus un spirit proaspăt în prăfuitul Kremlin.

Era tânăr, plin de energie, căsătorit cu o femeie atractivă, stilată și educată și a reprezentat o nouă generație de lideri sovietici. Pentru Uniunea Sovietică începea o nouă epocă, Perestroika – însemnând restructurare, reconstrucție.

Prima mișcare făcută de Gorbaciov ca șef al partidului a fost să îmbunătățească productivitatea economică. A început o campanie împotriva ineficienței și a risipei, arătându-și fățiș intenția de „a-i scutura” pe toți muncitorii leneși  din fiecare zonă a vieții sovietice, inclusiv din partid. Și-a asumat rolul de om din popor, ieșind des în stradă, împărțindu-și opiniile și discutând cu oamenii.

Relația cu America

În noiembrie 1985, Gorbaciov s-a întâlnit cu președintele Reagan la Geneva pentru a discuta problemele naționale și internaționale. S-au făcut progrese și amândoi au fost de acord să participe la un nou summit, în SUA, în 1986.

Semne clare de îmbunătățire a relației dintre țări s-au văzut clar abia în 1988 când Gorbaciov a făcut o baie de mulțime în New York și a dat mâna cu oamenii.

În mai și iunie 1988, președintele Reagan a vizitat Moscova.

Mișcările politice care au grăbit ”declinul” URSS

Cea mai importantă măsură a lui Mihail Gorbaciov a fost în 1989, când a organizat alegerile în cadrul cărora fiecare membru al partidului comunist trebuia să concureze împotriva altor oponenți ce nu erau membri de partid.

Mai târziu, în același an, a cerut încetarea statutului special al Partidului Comunist garantat de Constituția sovietică. De asemenea a oprit ocupația militară sovietică din Afganistan.

Au fost și alte probleme care i-au adus dificultăți lui Gorbaciov. Prima era legată de naționalități, deoarece Uniunea Sovietică era formată din peste o sută de grupări etnice. Multe dintre aceste grupuri s-au angajat într-un război deschis unul împotriva celuilalt și, unele grupuri etnice, precum lituanienii și ucrainenii, au început să solicite independența.

Rivalul Elțîn și prăbușirea URSS

Gorbaciov devenise președinte al Uniunii Sovietice fără să fi câștigat alegerile naționale. Acesta a fost argumentul cu care Elțîn, noul său rival pe scena politică, a cerut sprijin din partea poporului pentru a-l înlătura pe Gorbaciov de la putere.

Gorbaciov, în acest timp, pierdea tot mai mult teren în fața naționaliștilor. În octombrie 1990 a fost fondat partidul naționalist rus „Casa noastră Rusia”. În aceeași lună, atât Rusia cât și Ucraina au proclamat suveranitatea completă a legilor naționale asupra celor unionale.

În anul 1991, toate acțiunile lui Gorbaciov aveau să fie depășite de acțiunile centrifuge ale republicilor secesioniste. În ianuarie și februarie, tulburările naționaliste din statele baltice s-au ridicat la noi niveluri. Reacțiile au fost dure și violente, cu vărsare de sânge și implicarea KGB-ului.

Gorbaciov a încercat toate căile pentru păstrarea Uniunii între granițele pe care le moștenise. Nu a reușit.

Referendumul și noile republici independente

Astfel, Gorbaciov a creionat un viitor tratat unional care trebuia să creeze o federație voluntară prin democratizarea definitivă a URSS-ului. Noul tratat era sprijinit puternic de republicile central-asiatice, care aveau nevoie de puterea economică și de piețele unionale pentru a putea să se dezvolte în continuare.

Reformiștii radicali ruși, așa cum era Boris Elțin, credeau că o trecere rapidă la economia de piață era extrem de necesară pentru Rusia și că celelalte republici erau o povară, dezintegrarea uniunii fiind de preferat.

În martie s-a ținut un referendum în legătură cu viitorul uniunii, (în paralel cu referendumul asupra funcției prezidențiale în Rusia), care a avut ca rezultat un DA al 76,4% dintre participanți (cu o participare a 80% din populația cu drept de vot).

Estonia, Letonia, Lituania, Armenia, Georgia și Moldova nu au participat la referendum. După aceasta, în aprilie, Gorbaciov s-a întâlnit cu șefii celor 9 republici participante la referendum, au fost de acord cu crearea noii uniuni și au dat publicității o declarație. Între timp, Boris Elțin a fost ales președinte al Federației Ruse cu 57,3% din voturi, (cu o prezență la urne de 74% din populația cu drept de vot)

Premiul Nobel pentru pace

Pe 15 octombrie 1990, primul și singurul președinte al URSS Mikhail Gorbaciov a fost distins cu premiul Nobel pentru pace.

Acordarea premiului „omului care a distrus Uniunea Sovietică” a răspuns cu opinii și critici amestecate

Numele lui Mikhail Gorbaciov este asociat cu cea mai controversată perioadă din istoria Rusiei. El a pus bazele democrației în țară, ceea ce a dus la formarea pluralismului politic – o varietate de opinii, direcții, opinii. Începutul activității întreprinzătorilor individuali, trecerea la o economie de piață, transformări serioase în aparatul de stat și formarea mișcărilor de opoziție sunt asociate perioadei Gorbaciov.

Dar mai important în problema lui Mikhail Gorbaciov care a primit premiul Nobel, acțiunile sale și rezultatele lor legate de politica externă.

În primul rând, a salvat întreaga lume de amenințarea războiului nuclear. Adevărat, acest lucru s-a făcut prin predarea pozițiilor de politică externă a URSS în favoarea Statelor Unite, astfel încât, de fapt, Uniunea Sovietică a pierdut Războiul Rece. În Occident, această victorie este celebrată oficial.

De ce a fost distins Mikhail Gorbaciov Premiul Nobel pentru Pace?

Totuși, din vina lui Mikhail Gorbaciov s-au produs numeroase conflicte sângeroase în Georgia, Kazahstan, Letonia și Lituania, Uzbekistan, Kârgâzstan și Azerbaidjan.

Majoritatea acestor acte nu au fost doar o reacție la mișcările de eliberare din republici și la protestele pașnice, ci o represiune planificată

Desigur, el a contribuit la unificarea Germaniei, dar, în același timp, politica sa a distrus Uniunea Sovietică. Liderul sovietic a semnat un acord cu Statele Unite pentru a reduce numărul de rachete de rază medie, a distrus Cortina de Fier, a retras trupele din Afganistan și a retras țara din Pactul de la Varșovia.

De fapt, el a distrus lumea bipolară. Acest lucru s-a întâmplat să placă Occidentului, dar a avut un impact extrem de negativ asupra URSS în sine.