Prof.univ.dr. Mircea Beuran, şeful Clinicii Chirurgie 3 de la Spitalul Floreasca din București, a atras recent atenţia cu privire la îndulcitorii ciclamaţi care sunt deja compromişi şi, în cazul în care bem un ceai sau o cafea, este mai bine să alegem zahărul, în cantităţi mici, decât aceste substanțe, arată news.ro.
”Sunt nişte îndulcitori naturali la care… dar îndulcitorii aceştia ciclamaţi sunt deja compromişi. Vedem că de multe ori, în diferite ipostaze, când consumi o cafea, un ceai, îndulcitorul poate să fie zahăr sau îndulcitorul ciclamat. Preferabil să iei 5 grame de zahăr, că e sub doză, decât să îţi iei o pastiluţă-două de ciclamat”, a declarat Mircea Beuran la Medika TV.
Mircea Beuran a mai explicat că, pentru un om, cantitatea de zahăr este de maxim 8 cubuleţe de zahăr cubic pe zi.
Medicul a vorbit şi despre consumul de sare, avertizând, mai ales pentru cei care nu au voie să consume sare, că în alimente se găseşte un procent suficient de sodiu.
De asemenea, medicul spune că s-au inventat gadgeturi pentru cei care nu au voie să mănânce sărat.
”Am citit recent că la expoziţia aceasta de inovaţii care a fost la Los Angeles, de curând, pentru cei care nu au voie sare, a apărut o lingură inteligentă, care mâncarea nesărată, când o duci cu lingura aceea la gură, atingerea buzelor şi a limbii de gură, dă senzaţia că mânânci sare. Vedem că aceste gadgeturi caută să îmbunătăţească aşa cum sunt tot felul de gadgeturi pe care le porţi şi îţi arată ritmul inimii, glicemia. Sigur, aceste gadgeturi costă şi nu toată lumea şi le permite”, a mai spus Beuran.
Ciclamatul de sodiu, E 952 este un edulcorant alimentar sintetic, cu putere mare de îndulcire. Este de aproximativ 30-50 de ori mai dulce decât zahărul, comparând cantităţi egale din cele două substanţe.
Acidul ciclamic şi sărurile sale de sodiu şi de calciu sunt compuşi chimici a căror capacitate de îndulcire este relativ slabă, comparativ cu alţi îndulcitori sintetici. De aceea, ei au fost folosiţi, în general, în combinaţie cu zaharina în proporţie de 10:1, obţinându-se astfel şi un gust mai apropiat de al zahărului şi o mai mare capacitate de îndulcire.
Ciclamații sunt sărurile acidului ciclohexilaminosulfonic descoperit de Sveda încă din 1937. A fost utilizat ca îndulcitor (sare de sodiu sau de calciu) începând cu anii 1950, devenind în anii 1960 cel mai utilizat îndulcitor artificial, ceea ce a dus la lansarea produselor de dietă.
Ciclamații se obțin industrial prin sinteză chimică. Materia primă folosită în sinteza acestora este ciclohexilamina. Aceasta se poate obține prin reacția de hidrogenare a anilinei. Ciclohexilamina este tratată fie cu acid sulfamic sau cu o anumită terțiară și trioxid de sulf. Rezultă o sare cuaternară de amoniu (anionul fiind ciclohexilaminosulfonatul). Aceasta reacționează mai departe cu un hidroxid și se obține ca produs final ciclamatul respectiv.