Noiembrie 2024. România și lumea în general, aflate în al treilea deceniu al secolului XXI, seamănă extrem de mult cu aceeași lume aflată în aceeași perioadă a secolului trecut, păstrând totuși clar proporțiile. Dar vorbim de o lume dezbinată, tot mai nervoasă și pusă pe scandal, supărată și arătând cu degetul spre orice, mai puțin spre ei. Și aici mă număr și eu.
Suntem puțin mai dezvoltați și mai mofturoși și, pe alocuri, lumea este mai sigură. Avem totul la îndemâna unui singur buton din telefonul nostru mobil. GPS-ul ne spune pe unde să o luăm, Facebook-ul și TikTok-ul la ce să ne gândim și AI-ul deja ne scrie poezii și texte mai plăcute unora decât cele scrise de poeți și scriitori.
Interacțiunea umană devine din ce în ce mai limitată, mai rece și mai lugubră și mereu simțurile ne sunt amorțite de ecranele tactile ale smartphone-urilor care nu ne fac deloc mai deștepți.
Încă plutim într-o stare de incertitudine generalizată, fiind sclavii unei democrații planetare care se degradează încet și sigur sub puterea crescândă a corporațiilor și conglomeratelor mondiale. Mai mult, de abia călcăm timid și începem să înțelegem unde suntem și cum ne poziționăm la nivel digital.
Mie nu prea. Totul e… așa și așa. Venim după o pandemie din care parcă încă nu ne-am revenit, un alt mare război ne tot bate ușor la ușă și întregul mapamond se află într-o ceartă și un scandal generalizat care pare că se extinde și la nivel individual, aș spune chiar personal.
Oamenii sunt parcă mai urâcioși, mai nervoși și mai mereu puși pe harță și scandal ca niciodată. Și aici mă număr și eu. Își spun stresul și presiunea cuvântul? Până când o să mai rezistăm așa? Care o să fie marele moment de refulare socială care o să ne liniștească și o să ne pună pe făgașul normal al lucrurilor. Nu mai avem rușine, bun simț și înțelegere pentru cel de lângă noi. Cerem de la alții ceea ce nici noi nu putem să oferim: compasiune.
Poate acesta este noul drum care trebuie urmat și ce o să vină nimeni nu știe sau poate cel mult câțiva pot să prezică. Sau poate nu. Poate totul o să revină la normal, un normal nou, cu care ne vom obișnui treptat.
Un lucru este clar, anul 2024 a fost unul definitoriu al deceniului pe care îl trăim, un an electoral aproape mondial, presărat cu evenimente, mai ales armate, care vor determina noul parcurs al lucrurilor la nivel internațional ani buni de aici înainte.
Alianțele și pregătirile pentru orice inevitabil context geo-politic devin din ce în ce mai strânse și mai organizate, iar oameni mari, importanți, își tot strâng mâna și discută în spatele ușilor închise viitorul nostru, al tuturor.
Într-o lume pesimistă ca asta, nici optimiștii nu o mai duc prea bine. Puținele bucurii autentice sunt de scurtă durată și se pierd în memoria tot mai limitată a lucrurilor care ni se succed rapid în fața ochilor, având mai mereu un ecran sub nas, o lume de short-uri în care singura conexiune cu alții devine secunda în care reacționăm pozitiv sau negativ la o anumită postare sau fotografie.