Ce se întâmplă în orașul norvegian unde lucrează mineri ruși și ucraineni. ”Au fost unele discuții pe siteurile de socializare, dar am trecut peste ele”
Barentsburg, orașul norvegian unde lucrează mineri ruși și ucraineni, se află în arhipelagul Svalbard, lângă Polul Nord și e crunt lovit de consecințele măsurilor europene împotriva Rusiei.
Niciun cetățean norvegian nu a locuit vreaodată în orașul Barentsburg. Aproape toți locuitorii săi sunt mineri ucraineni sau ruși și practic niciunul dintre ei stă, în general, mai mult de doi ani, cât durează contractul.
Orașul norvegian unde lucrează mineri ruși și ucraineni. Cele mai grele momente de când a fost fondat
Așezarea, una dintre cele mai reci și mai îndepărtate din toată Europa, trece prin cele mai tragice momente de când a fost fondată, în 1920, de un grup de olandezi. Nu există cumpărători pentru tonele sale de cărbune, iar sectorul turistic este în ruine: în primul rând, pandemia; iar acum, un boicot generat de războiul din Ucraina.
„Nu sunt vremuri ușoare”, recunoaște Serghei Guschin, consulul general al Rusiei la Barentsburg. „Facem tot ce putem”, continuă el citat de newsrnd.
Barentsburg este guvernat de compania de origine sovietică care a cumpărat terenul la începutul anilor treizeci ai secolului trecut și care operează doar în arhipelagul norvegian Svalbard, una dintre cele mai nepopulate zone de pe planetă, la aproximativ 1.000 de kilometri sud de Polul Nord.
Se vorbește doar rusă și totul aparține companiei miniere
Un tratat din 1920 a recunoscut suveranitatea Norvegiei, dar țările semnatare, inclusiv Rusia, au dreptul de a exploata resursele minerale ale insulelor, de a pescui în zonele lor de cod și de a dezvolta activități științifice.
În Barentsburg se vorbește doar rusă. Totul, cu excepția clădirii consulatului, aparține Arctikugol: hotelul, grădinița, școala, clădirile dărăpănate din lemn cu peste un metru de zăpadă acumulată în fața ușii de la intrare, piscina interioară care a fost în construcție ani de zile, clădirile rezidențiale în stil sovietic, magazinul de alimente sau bustul lui Lenin expuse într-o piață.
Și, desigur, mina de cărbune. Directorul executiv al Arctikugol este cel care decide totul despre orice problemă aici.
Locuiește la Moscova, dar vine în fiecare lună ”, explică Guschin în cea mai nordică legație de pe planetă și singura situată într-un oraș cu mai puțin de 500 de locuitori.
”Nu a existat niciun ucrainean care a vrut să renunțe la slujba de la mină”
Nu există poliție, funcțiile de ordine publică sunt îndeplinite de unitatea de salvare minară.
Guschin, 50 de ani, cu părul lung legat la spate într-o coadă de cal, subliniază că majoritatea locuitorilor sunt ucraineni, „mai ales din republicile Donețk și Luhansk”, din regiunea Donbas, unde milițiile pro-ruse au controlat o parte din teritoriu din 2014.
Diplomatul susține că există și destul de multe familii din Kiev, Harkov și alte zone ale Ucrainei și subliniază că încă de la începutul „conflictului” – pe care îl evită definindu-se drept război – nu a existat niciun ucrainean care a vrut să renunțe la slujba de la mină.
”Unele discuții pe rețelele de socializare și atât”
Consulul, care este și subdiacon al Bisericii Ortodoxe Ruse, rămâne fidel discursului Kremlinului: consideră că Rusia luptă „pentru a pune capăt naziștilor și ideologiei naziste care este adânc înrădăcinată în societatea ucraineană și armata ei” .
Guschin menționează că invazia Ucrainei a provocat „unele discuții pe rețelele de socializare”, dar că conviețuirea la Barentsburg nu a fost afectată în niciun fel.
Atașatul consular, Muradbek Abakarov, în vârstă de 24 de ani, detaliază că în ultimele săptămâni au ajutat câțiva părinți ucraineni să „și aducă copiii din regiunile în care se desfășoară operațiuni de luptă”, facilitând documentația necesară pentru ca minorii să poată trece în Polonia și să zboare către Svalbard.
