Primul Barometru al Îmbătrânirii Active şi al Nevoilor de Îngrijire pentru Seniori, realizat de CURS pentru Centrele Echo, arată o realitate tristă. Peste 50% dintre pensionari au nevoie frecvent de ajutor sau depind de altcineva, iar 37% se simt frecvent singuri.
Potrivit Barometrului, 4 din 10 seniori nu participă deloc la activităţi sociale, culturale sau recreative, iar pentru 76% dintre seniorii care participă rar sau deloc, costurile sunt principalul obstacol.
„Bătrâneţea vine cu o realitate dureroasă pentru peste jumătate din cei 4,7 milioane de români trecuţi de 60 de ani: nevoia de ajutor, singurătatea şi teama că nu îşi vor permite îngrijirea de care au nevoie.
Primul Barometru al Îmbătrânirii Active şi al Nevoilor de Îngrijire pentru Seniori comandat de Centrele Echo şi realizat de CURS arată că 53% dintre persoanele de peste 60 de ani au nevoie frecvent de ajutor în activităţile zilnice sau depind de altcineva, 37% se simt singuri des, 29% locuiesc singuri, iar 13% spun că nu au pe nimeni pe care să se bazeze la nevoie„, arată, luni, Centrele Echo, într-un comunicat de presă.
În acelaşi timp, o altă barieră o constituie şi banii, pentru că pentru 48% dintre seniori costurile împiedică prevenţia medicală, iar în cazul a 19% dintre aceştia devine imposibil accesul la un centru rezidenţial sau o locuinţă asistată.
Rezultatele studiului evidenţiază dimensiunea unei vulnerabilităţi sociale care combină nevoia concretă de îngrijire cu singurătatea şi lipsa unei reţele de sprijin: 4 din 10 seniori nu iau parte la activităţi sociale, dar nici culturale sau recreative, în timp ce pentru 76% dintre seniorii care participă rar sau deloc principalul obstacol îl reprezintă costurile.
„Îmbătrânirea activă înseamnă, înainte de toate, şansa de a trăi cu demnitate, autonomie şi sentimentul apartenenţei la comunitate. Seniorii au nevoie de acces la servicii medicale şi de prevenţie, de oportunităţi de socializare, de informare şi de implicare în viaţa societăţii. Ne dorim o Românie în care fiecare persoană să poată transforma anii în plus în ani de calitate, cu siguranţă, respect şi bucuria de a rămâne activă„, a declarat Alexandra Dobre, fondator al Institutului Român de Îmbătrânire Activă.
Prof. Univ. Dr. Carmen Orban, preşedintele Subcomisiei de Populație și Dezvoltare din cadrul Senatului României, spune că este nevoie de criterii clare şi transparente pentru clasificarea centrelor de seniori, astfel încât calitatea serviciilor oferite să fie o realitate verificabilă, nu doar o promisiune de marketing.
„Mă voi implica personal în acest demers şi voi susţine ca rezultatele dezbaterilor, concluziile specialiştilor şi nevoile reale ale seniorilor să se regăsească într-un proiect legislativ. Vorbim atât despre standardele de clasificare ale centrelor, cât şi despre calitatea serviciilor medicale, echipamentele şi condiţiile care asigură îngrijirea cu demnitate. Voi susţine acest demers până când aceste obiective vor deveni realitate„, a declarat Dr. Carmen Orban.
Conform Barometrului ECHO, aproape trei din zece seniori (29%) nu se simt în siguranţă în propria locuinţă, iar motivele sunt cât se poate de concrete: riscul de cădere, episoadele de confuzie sau accidentele domestice. În acelaşi timp, pentru 25% dintre respondenţi, lipsa banilor este principala îngrijorare, în timp ce 16% se tem că nu vor avea pe cine să se bazeze la nevoie.
În acest context, 60% dintre seniori consideră că statul ar trebui să contribuie la susţinerea serviciilor de îngrijire, semnalând că povara îmbătrânirii şi a îngrijirii nu poate rămâne exclusiv în responsabilitatea familiilor.
De asemenea, 47% dintre respondenţi îşi apreciază starea de sănătate ca fiind proastă sau foarte proastă, iar doar 13% merg la controale preventive cel puţin o dată pe an, din cauza costurilor, principala barieră pentru aproape jumătate dintre seniori (48%).
„Dincolo de nevoile medicale şi de îngrijire – administrarea medicamentelor (32%), igiena personală (31%) şi gătitul (29%) -, rezultatele arată şi nevoia profundă de socializare, mişcare şi apartenenţă. Seniorii nu caută doar un loc în care să fie îngrijiţi, ci un spaţiu în care să se simtă în siguranţă, respectaţi şi conectaţi cu ceilalţi„, se precizează în document.
În România, sprijinul acordat persoanelor vârstnice se bazează în principal pe familie şi pe relaţiile apropiate. Potrivit studiului CURS, 28% dintre respondenţi se bazează în primul rând pe soţ, soţie sau partener atunci când au nevoie de ajutor, 14% pe copii, 11% pe vecini sau prieteni, 10% pe fraţi sau surori şi 9% pe alte rude.
Personalul medical sau social reprezintă principala resursă de sprijin pentru 5% dintre respondenţi, iar 7% indică un îngrijitor plătit. În acelaşi timp, 13% spun că nu au pe cine să se bazeze.
Realizatorii studiului arată că 29% dintre seniori trăiesc singuri, în timp ce 48% locuiesc cu soţul, soţia sau partenerul.
„Pentru serviciile sociale, aceste date indică nevoia unor soluţii care să ajungă la persoanele vârstnice înainte ca pierderea autonomiei să devină severă: sprijin la domiciliu, monitorizare, transport către servicii medicale şi identificarea timpurie a situaţiilor de vulnerabilitate. Datele despre relaţiile familiale aduc o nuanţă importantă.
Deşi 43% spun că au contact frecvent cu familia apropiată, 29% declară că, în ultima lună, nu au discutat deloc cu familia despre propriile probleme„, susţin realizatorii studiului.
Datele barometrului mai arată că 48% dintre respondenţi indică preţul drept principalul obstacol în îngrijirea preventivă a sănătăţii, în timp ce alţi 15% consideră că prevenţia este inutilă în situaţia lor, iar 13% invocă lipsa încrederii în sistemul medical.
Frecvenţa controalelor arată amploarea problemei: 13% merg la controale preventive cel puţin o dată pe an, 35% mai rar de o dată pe an, 23% ajung la medic atunci când apare o problemă, iar 10% spun că nu merg aproape niciodată. Un procent de 19% nu a răspuns la această întrebare.
„Rezultatele deschid o temă importantă pentru politicile publice: accesul financiar la prevenţie, dezvoltarea serviciilor medicale de proximitate şi integrarea prevenţiei cu serviciile sociale destinate persoanelor vârstnice. Costul, încrederea şi accesibilitatea trebuie analizate împreună atunci când sunt construite programe pentru menţinerea autonomiei la vârste înaintate„, potrivit documentului.
Singurătatea apare în barometru ca o vulnerabilitate cu dimensiune socială şi potenţiale consecinţe asupra calităţii vieţii. Astfel, 37% dintre respondenţi spun că se simt singuri des, iar 29% locuiesc singuri. În acelaşi timp, 60% participă zilnic sau periodic la activităţi sociale, religioase, culturale, recreative ori comunitare.
Dintre cei care participă rar sau deloc, 76% indică drept principal obstacol costurile. Doar 11% spun că lipsa interesului îi ţine departe de astfel de activităţi.
În acelaşi timp, socializarea apare şi printre practicile asociate de respondenţi cu menţinerea sănătăţii fizice şi psihice: 45% menţionează contactul cu familia sau prietenii, 36% tratamentul, recuperarea ori recomandările medicale, iar 32% mersul pe jos sau mişcarea uşoară.
Datele studiului mai arată că 61% dintre respondenţi se declară deloc informaţi despre serviciile oferite de aceste centre. Pentru 47%, prima imagine asociată unui cămin de bătrâni este aceea a unui loc trist sau izolat, în timp ce 14% îl asociază cu îngrijirea şi siguranţa.
„Disponibilitatea de a lua în calcul o astfel de soluţie creşte în situaţii concrete: 41% ar lua în considerare mutarea într-un centru dacă starea de sănătate s-ar înrăutăţi, 37% dacă nu s-ar mai putea descurca singuri, iar 29% dacă ar rămâne singuri„, potrivit Barometrului.
Principalul criteriu în alegerea unui centru rezidenţial este costul, care este indicat de 31% dintre respondenţi. Curăţenia şi condiţiile de locuire sunt menţionate de 13%, iar activităţile sociale şi recreative, respectiv siguranţa, de câte 11%.
Aşteptările privind infrastructura sunt concrete: 71% consideră rezonabilă o cameră cu maximum două paturi. Baia proprie adaptată este indicată de 25% drept dotarea cea mai importantă, liftul de 17%, iar asistenţa medicală disponibilă permanent, de 16%.
Aceste rezultate oferă repere pentru dezvoltarea şi evaluarea serviciilor rezidenţiale: accesibilitate financiară, condiţii de locuire adecvate, siguranţă, servicii medicale, respectarea intimităţii şi transparenţă privind calitatea îngrijirii. Informarea publicului şi posibilitatea familiilor de a evalua direct serviciile pot contribui la construirea încrederii în acest sector.
Rezultatele Barometrului Îmbătrânirii Active 2026 oferă câteva direcţii concrete de lucru pentru autorităţi, furnizorii de servicii sociale şi medicale şi organizaţiile care reprezintă interesele seniorilor, precizează realizatorii barometrului. Acestea se referă la dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu, îmbunătăţirea accesului la prevenţie, prin servicii medicale de proximitate, programe accesibile financiar şi facilitarea transportului către consultaţii, extinderea oportunităţilor de socializare, creşterea transparenţei în sectorul rezidenţial, evaluarea unor modele de locuire asistată, precum şi analizarea accesibilităţii financiare a îngrijirii.
„Barometrul oferă o bază cantitativă pentru o dezbatere publică despre felul în care România îşi organizează serviciile pentru o populaţie aflată într-un proces de îmbătrânire. Cifrele indică priorităţi care ţin de sănătate, autonomie, acces financiar, locuire şi relaţiile sociale – domenii ce pot fi abordate prin politici coordonate şi servicii construite în jurul nevoilor reale ale persoanelor vârstnice„, se precizează în document.
Barometrul Îmbătrânirii Active şi al Nevoilor de Îngrijire pentru Seniori – România 2026 a fost realizat de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională – CURS în iulie 2026, pe un eşantion de 1.500 de respondenţi cu vârsta de 60 de ani şi peste, rezidenţi în România. Datele au fost colectate prin interviuri faţă în faţă, la domiciliul respondenţilor, în perioada 6-28 iulie 2026. Marja maximă de eroare este de ±2,5%, la un nivel de încredere de 95%.