Peștera Bolii este cu adevărat un obiectiv turistic din România. Merită să fie vizitată de cât mai multe persoane măcar o dată în viață.
Se află pe drumul ce leagă Valea Jiului de Țara Hațegului, la doar șase kilometri de Petroșani.
Peștera Bolii și-a primit numele de la familia Bolia, care este menționată încă din anul 1404 într-un act de donație al regelui Sigismund. Deci nicidecum de la vreo molimă, așa cum ar crede majoritatea persoanelor.
Este una dintre puținele peșteri de la noi din țară care poate fi străbătută de turiști de la un capăt la celălalt. De asemenea, galeria principală are dimensiuni destul de mari și asta se datorează pârâului Jupâneasa care o străbate până la ieșire. Primește și numele de Galbina. Deci nu mai este nevoie să vă spun cât de frumos poate fi, întrucât toate frumusețile naturii se împletesc și formează un cadru de excepție, demn de vizitat.
Au fost descoperite mărgele, vase de lut, unelte din piatră și os etc. A reliefat faptul că acum mulți, mulți ani a fost locuită. Ceva mai târziu, a fost folosită drept adăpost pentru mărfurile aduse de negustorii care veneau de la Marea Egee și din Siria. Mai mult decât atât, în anul 1960 a fost amenajată cu poduri de trecere peste pârâu. Ele ușurau trecerea tuturor turiștilor care trec „pragul”. Bineînțeles, au fost distruse de-a lungul timpului, dar au fost amenajate în urmă cu câțiva ani.
Jupâneasa ar fi fost o domniță ce deținea toate pământurile din acea zonă. Avea o dorință arzătoare. Aceea era ca iubitul ei să se întoarcă cât mai repede din război. Cobora deseori în peșteră, acolo unde apăruse o icoana cu Maica Domnului. O ruga să i se îndeplinească ce își dorea. Fecioara Maria ar fi transformat-o într-un pârâu ce curge cu putere și sapă în piatra muntelui și pereții peșterii, tot pentru a-și căuta iubitul.
O altă legendă care a luat naștere de la prima este că fetele nemăritate veneau aici pentru a-și găsi viitorul soț.