Poprire pe conturi și locuințe. Cum găsește ANAF românii de rea credință
Un document adoptat reglementează stabilirea din oficiu a impozitului special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare. Este procedura ANAF pentru poprire pe conturi și locuințe.
Poprire ANAF pe conturi și locuințe
A fost adoptat OpANAF nr. 1444/2026 care reglementează stabilirea din oficiu a impozitului special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare. Ca element de noutate s-a reglementat procedura executării silite dacă contribuabilii nu se conformează, conform Hotnews.
Documentul reglementează mecanismul prin care Fiscul impune din oficiu „taxa pe lux” persoanelor care nu și-au îndeplinit obligația legală de a depune declarația fiscală specifică (Formularul 216).
Baza legală a impozitului special pe bunurile de valoare mare este prevăzută la Titlul X^1 din Codul fiscal. Plafoanele și regulile de aplicare sunt următoarele:
A.Clădiri rezidențiale (imobile):
•Subiecți vizați: persoanele fizice care, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, dețin în proprietate sau coproprietate clădiri rezidențiale situate în România;
•Plafon: valoarea impozabilă cumulată sau individuală a clădirii calculată de organul fiscal local (Direcțiile de Impozite și Taxe Locale – DITL) care depășește 2.500.000 lei (aproximativ 500.000 euro);
•Cota de impozitare: 0,9% aplicată asupra diferenței dintre valoarea impozabilă a clădirii și plafonul neimpozabil de 2.500.000 lei;
•Termen legal de declarare și plată: până la data de 30 septembrie a anului fiscal curent;
B.Autoturisme (mijloace de transport):
•Subiecți vizați: persoanele fizice și persoanele juridice care au în proprietate autoturisme înmatriculate/înregistrate în România;
•Plafon: valoarea de achiziție individuală a autoturismului depășește 375.000 lei (aproximativ 75.000 euro);
•Cota de impozitare: 0,9% aplicată asupra diferenței dintre valoarea de achiziție și plafonul de 375.000 lei;
•Durata aplicării: impozitul se datorează pe o perioadă de 5 ani fiscali, începând cu anul fiscal în care are loc predarea-primirea bunului;
•Termen legal de declarare și plată: până la data de 31 decembrie a anului fiscal curent.
Ordinul instituie instrumentele practice prin care organele fiscale teritoriale determină și recuperează debitele când contribuabilii nu depun Formularul 216.
Etapele stabilirii din oficiu
1.Identificarea contribuabililor nedepunători:
•ANAF centralizează automat datele furnizate de Direcțiile de Taxe și Impozite Locale (pentru clădiri) și de Direcția Generală Permise de Conducere și Înmatriculări (pentru autovehicule), precum și datele din sistemul informatic de achiziții;
•Se generează o listă cu proprietarii eligibili care nu au depus Declarația 216 în termenul legal;
2.Notificarea de nedeclarare:
•Organul fiscal emite și comunică formularul „Notificare privind nedeclararea impozitului special pe bunurile imobile și/sau mobile”;
•Contribuabilul are la dispoziție 15 zile de la primirea notificării pentru a depune declarația sau pentru a justifica de ce nu datorează impozitul;
3.Garantarea dreptului de audiere:
•Dacă în termen de 15 zile contribuabilul nu se conformează, ANAF trimite „Invitația la cel de-al doilea termen al audierii, în vederea exercitării dreptului de exprimare a unui punct de vedere” (în conformitate cu art. 9 din Codul de procedură fiscală);
•Dacă proprietarul nu se prezintă nici la acest termen, procedura audierii se consideră îndeplinită din punct de vedere legal;
4.Estimarea bazei impozabile:
•Inspectorul fiscal întocmește „Referatul privind estimarea bazei de impozitare a bunurilor imobile și mobile de valoare mare” pe baza datelor certe transmise de autoritățile locale sau de registrul auto;
5.Emiterea deciziei de impunere din oficiu:
•Se emite Formularul 261 – „Decizie de impunere din oficiu privind impozitul special pe bunurile imobile și mobile de valoare mare”;
•Această decizie devine titlu de creanță fiscală și stabilește suma datorată, dobânzile și penalitățile aferente întârzierii;
6.Mecanismul de anulare a deciziei:
•Dacă în termen de 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere din oficiu, contribuabilul depune declarația corectă (Formularul 216), organul fiscal emite Formularul 262 – „Decizie de anulare a deciziei de impunere din oficiu”, iar baza de impunere este înlocuită cu suma declarată de contribuabil.
Procedura de executare silită
OPANAF nr. 1444/2026 reglementează etapa de stabilire a obligației (titlul de creanță). Executarea silită efectivă este guvernată de dispozițiile Codului de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, Titlul VIII) în cazul în care sumele din decizia de impunere din oficiu nu sunt achitate voluntar.
Fluxul legal de recuperare forțată a creanței:
1.Transformarea în titlu executoriu: decizia de impunere din oficiu (Formularul 261) devine titlu executoriu la expirarea termenului de plată menționat în act;
2.Emiterea și comunicarea somației:
•Serviciul de executare silită emite o somație de plată, însoțită de un exemplar al titlului executoriu;
•Debitorului i se acordă un termen legal de 15 zile de la comunicarea somației pentru a stinge obligațiile fiscale restante;
3.Măsurile asigurătorii și de executare silită aplicate în caz de neplată:
•Poprirea conturilor bancare: transmiterea de adrese electronice popritoare către toate băncile unde debitorul are conturi deschise, blocând sumele disponibile până la acoperirea debitului;
•Poprirea terților: reținerea veniturilor din salarii, chirii sau dividende;
•Sechestrul bunurilor mobile: identificarea și indisponibilizarea bunurilor mobile ale debitorului (inclusiv mașinile vizate de impozit), urmată de valorificarea lor prin licitație publică dacă datoria nu este achitată;
•Sechestrul și ipoteca legală pe bunurile imobile: înscrierea ipotecii legale la Cartea Funciară asupra imobilelor rezidențiale deținute, urmată de evaluare și vânzare la licitație conform procedurilor Fiscului.
