Povestea de dragoste neștiută din viața scriitorului Radu Tudoran, autorul romanului ”Toate pânzele sus”. Totul s-a încheiat tragic

Radu Tudoran, autorul celebrului roman „Toate pânzele sus!“, un best-seller care a încântat generaţii, a avut o viaţă spectaculoasă. Fratele unui alt scriitor celebru, Tudoran a fost ofiţer al Armatei Române, a început construcţia unei goelete cu care vroia să plece în lume. dar există și povestea de dragoste neștiută din viața scriitorului Radu Tudoran, una care s-a încheiat tragic și l-a marcat pentru totdeauna.

Radu Tudoran (1910-1992) rămâne unul dintre cei mai mare prozatori români şi autor al unor cărţi cu mult succes şi acum. Dintre ele, romanul „Toate pânzele sus!” a fost un best-seller al epocii, iar succesul i-a determinat pe comunişti să accepte ecranizarea poveştii care încântă şi astăzi, deopotrivă, copii şi adulţi.

Numele real al lui Radu Tudoran este Nicolae Bogza, iar fratele său mai mare este nimeni altul decât Geo Bogza (născut pe 6 februarie 1908), la rândul său scriitor, jurnalist, maestru al reportajului şi teoretician al avangardei. În 1938, Nicolae Bogza îşi ia numele literar de Radu Tudoran pentru a evita asocierea cu fratele său.

Biografia lui Radu Tudoran este demnă de un roman, viaţa sa având unele aspecte inedite, mai puţin cunoscute de cititorii săi.

Povestea de dragoste neștiută din viața scriitorului Radu Tudoran. Confesiunea făcută prietenului său

Radu Tudoran s-a confesat scriitorului Ştefan Agopian, prietenul său, care a făcut cunoscută această poveste tragică de iubire, în cartea „Scriitor în comunism“.

Tudoran avea o casă pe malul lacului Snagov și ieșea frecvent să înoate. Așa a cunoscut o tânăra canoistă.

”Eram tânăr pe atunci și obișnuiam să îmi petrec măcar o oră cu burta în sus, plutind pe lac, pe jumătate adormit. Apa era călduţă şi clipocea liniştitor. Într-o zi, eram cu ochii închişi şi câte un val anemic îmi spăla din când în când faţa. La un moment dat, câţiva stropi mi-au poposit pe faţă şi pe burtă. M-am gândit că a început să plouă şi am deschis ochii. Cerul era senin, fără nici o scamă de nor. S-a auzit un plescăit şi un şuvoi de apă mi-a inundat faţa. M-am întors în parte din care venise zgomotul şi am văzut un caiac. În el era o fată frumoasă, care din când în când mă stropea cu padela. A râs spre bine şi a spus: «Credeam că eşti în mort şi nu ştiam ce să fac, aşa cât am stropit».

Dragostea intensă de-o vară

Povestea începută în mijlocul apei, a continuat toată vara și s-a intensificat.  „S-au întâlnit în acest fel timp de o săptămână, iar scriitorul a invitat-o să-i vadă proprietatea“, arată Ştefan Agopian.

Radu Tudoran i-a mărturisit prietenului său că a fost o iubire intensă şi că începuse să se îndrăgostească şi el:

„A fost o dragoste fierbinte care a durat toată vara. Ea fugea fiecare noapte din cantonament şi poposea în patul meu. Curând era de-a casei şi nu se sfia să umble goală, peste tot, noroc că nu am vecini prea apropiaţi. Din când în când plecam cu motocicleta în oraş, de vreo două ori am luat-o şi pe ea. Era o fată simplă şi frumoasă care se îndrăgostise de mine şi nici eu nu eram prea departe de aşa ceva“

„Am găsit-o goală, cu genunchii la piept“

Sportiva urma să plece de la Snagov la sfârşitul verii, când se încheia cantonamentul.

Perspectiva unei despărţiri şi incertitudinea continuării relaţiei cu Tudoran au fost prea grele pentru frumoasa canoistă.

„«Ce o să facem la toamnă», m-a întrebat într-o seară şi a început să plângă. Am mângâiat-o şi am spus că vom găsi noi o soluţie. Pe urmă a venit toamna. Eu plecam din ce în ce mai des în oraş, ea nu mai avea de stat în cantonament decât câteva zile.

Mă pregăteam de despărţire şi ea plângea din ce în ce mai des. Într-o seară când m-am întors, lipsisem vreo două sau trei zile, nu mai ştiu, i-am găsit hainele împăturite frumos pe un fotoliu. Pe ea am găsit-o goală, ghemuită cu genunchii la piept, într-un dulap. Se otrăvise”, şi-a încheiat confesiunea celebrul scriitor Radu Tudoran.