Din ziua în care a fost inaugurat, pe 23 mai 1971, Hotelul Intercontinental a devenit un punct de reper și un simbol al Bucureștiului. În momentul construcției și mulți ani după a fost cea mai înaltă clădire din capitală și-a fost considerat un etalon al luxului. Dar lui Nicolae Ceaușescu nu i-a plăcut deloc.
Povestea hotelului InterContinental a început în anii 1960. Americanul Cyrus Eaton Jr., reprezentant al Cyrus Eaton Corporation, a ajuns în București. În oraș nu erau prea multe hoteluri, era o perioadă aglomerată a anului, astfel că se spune că americanul nu a găsit nicio cameră liberă și a fost nevoit să înnopteze în holul unui hotel.
Îîn noiembrie 1967, ziarul american New York Times anunța că guvernul de la București și InterContinental Hotel Corporation, o subsidiară a Pan American World Airways, au încheiat un acord în privința construcției unui hotel.
Era vehiculată și suma preconizată pentru finalizarea lucrărilor: aproximativ 6 milioane de dolari.
Au existat multe discuții privind amplasarea. A fost luat în calcul Parcul Kiseleff, dar și Piața Unirii, dar în cele din urmă a fost ales locul de la Universitate.
Construcția hotelului a început în 1968, după proiectele a patru arhitecți români: Dinu Hariton, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu și Romeo Belea. Proiectul a inclus și clădirea Teatrului Național. Toți constructorii și inginerii erau români, iar construcția a fost terminată în numai trei ani.

Una dintre solicitările pe care arhitecții le-au avut a fost să proiecteze o clădire care să ofere oaspeților o perspectivă unică și memorabilă asupra orașului din orice cameră sau unghi.
Iar piscina de la etajul 22, dar și facilitățile de la etajul 21 – restaurant cu bucătărie și lounge – au fost luxul suprem la acea vreme.
Hotelul are 423 de camere, iar ”bijuteria coroanei” este Apartamentul Imperial de 240 de metri pătrați. Are un dormitor principal – dormitorul Imperial – și un dormitor secundar pentru însoțitori.
În sufragerie se află un pian alb Steinway & Sons, unic în București. Luminile sunt realizate din sticlă de Murano, iar baia principală include un jacuzzi și o saună privată.
Primii oaspeți au fost aduși în Capitală cu primul zbor Pan Am care a aterizat la noi. La acea vreme, o cameră single costa 18 USD și o cameră dublă 23 USD.
Dictatorul nu a fost încântat de noua construcție: „Nicolae Ceasușescu a venit o singură dată la InterContinental, chiar la început. Nu i-a plăcut hotelul, în schimb am fost chemat la el cu toată documentația de chetuieli pe care a studiat-o și verificat-o timp de 10 zile”, declara, într-o publicație după revoluția din 1989, primul director al hotelului Gheorghe Leonte.
În timpul Revoluției din decembrie 1989, hotelul a fost baza preferată a presei străine. Vederea sa spectaculoasă asupra orașului le-a oferit posibilitatea de a filma de la balcoanele lor.
Imaginile pe care le-au înregistrat cu luptele pe bulevardul de lângă hotel au fost trimise în toată lumea și anunțau sfârșitul regimului Ceauşescu