LIFESTYLE

Povestea lui Ion Mincu, arhitectul care a creat stilul neo-românesc. Restaurantul Doina de pe Kiseleff, Casa Vernescu sau Biserica Stavropoleos îi poartă semnătura

Povestea lui Ion Mincu arhitectul care a creat stilul neo-românesc. Restaurantul Doina de pe Kiseleff Casa Vernescu sau Biserica Stavropoleos îi poartă semnătura

Povestea lui Ion Mincu, arhitectul care a creat stilul neo-românesc, începe la data de 20 decembrie 1852, fiind unul din cei șase copii ai lui Pavel și ai Mariei Mincu.

O minte strălucită, Ion Mincu a fost remarcat de însuși ambasadorul României la Paris, Alexandru Odobescu, atunci când era student la Ecole de Beaux Arts de la Paris. Într-atât de puternică a fost impresia lăsată de acest student pasionat de arhitectură încât ambasadorul de atunci i-a obținut chiar o bursă pentru ultimii ani de școală.

Povestea lui Ion Mincu, arhitectul care a creat stilul neo-românesc. ”Avea ceva din trăsăturile și personalitatea lui Michelangelo”

Tot în acea perioadă a primit marele premiu al Societății Centrale a Arhitecților francezi, însoțit de o bursă pentru o călătorie de studii prin Spania, Italia, Grecia.

„Înalt, subțire, mlădios, smead la față, cu părul ondulat castaniu, cu cărare dreaptă în mijlocul capului, cu o frunte sculpturală, cu ochii verzi-albăstrii într-o orbită imensă, cu barba, de asemenea, castanie despărțită puțin în două, un cap de Crist cu ceva din trăsăturile și personalitatea lui Michelangelo, cu mersul cadențat, cu mâinile și picioarele fine” – în acest fel îl descrie publicistul Nicolae Petrașcu pe unul din cei mai respectați arhitecți din istoria țării noastre, Ion Mincu la 33 de ani.

Arhitectul român s-a făcut remarcat prin determinarea cu care și-a urmat visul și prin realizările sale deosebite. Poate unul din cele mai importante omagii aduse carierei sale a fost faptul că locuința sa a devenit sediul Ordinului Arhitecților din România.

Și-a făcut casă cu bani împrumutați de la primărie

Pe strada Arthur Verona din Capitală, la numărul 19, colţ cu strada Pitar Moş, se păstrează de mai bine de 150 de ani o casă impunătoare ce în prezent găzduieşte sediul Ordinului Arhitecţilor din România. Este Casa Mincu, imobilul în care a locuit Ion Mincu.

La 35 de ani, în aprilie 1887, se căsătoreşte cu Eliza Dăscălescu, mai tânără cu 11 ani, alături de care va avea două fiice. Actul lor de căsătorie, invitaţia la nuntă, precum şi o mărturie a prietenilor se regăsesc acum în holul de intrare din Casa Mincu.

„El avea nevoie de o locuinţă şi, la un moment dat, se hotărăşte să cumpere casa aceasta care aparţinea unui alt arhitect pe care îl chema Burelli. Era un arhitect italian şi care avea o poziţie importantă în administraţia românească. Era arhitectul şef al oraşului”, afirmă într-un interviu pentru Descoperă Şerban Sturdza, fost preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România.

Arhitectul Gaetano Antonio Burelli (1820 – 1896) a construit o parte din casă la jumătatea secolului XIX pe un teren cumpărat cu suma de 360 de galbeni. În martie 1890, acesta vinde imobilul şi terenul din jurul lui arhitectului Ion Mincu, pentru suma de 70.000 de lei.

„Pe vremea aceea, casa era doar o parte din ceea ce vedem acum, pentru că Mincu, după ce s-a aşezat, împrumutând bani de la primărie, a reuşit să facă un corp care, adăugat la casa iniţială, a putut să îi asigure o viaţă decentă familiei şi fiicelor lui”, adaugă arhitectul Şerban Sturdza.

Partea din grădină a clădirii în formă de L este corpul adăugat de Mincu, fiind vorba de un parter şi un etaj. Casa era locuinţă pentru familia Mincu, dar şi birou pentru arhitect.

Caragiale, un obișnuit al casei

Fotografiile recuperate de la urmaşii lui Mincu arată cum îşi amenajease arhitectul, care timp de patru ani a fost şi deputat (1895-1899), casa în care primea personalităţi importante ale vremii. „Datorită faptului că Mincu era cunoscut, dar şi Burelli era cunoscut, aici familia lui Caragiale şi Caragiale făcea vizite. Era un obişnuit al casei”, adaugă arhitectul Şerban Sturdza, cel care a găsit casa lui Mincu la începutul anilor 2000.

De menţionat este faptul că Ion Luca Caragiale a fost căsătorit din 1899 şi până la moartea lui (din 9 iunie 1912) cu Alexandrina Burelli, una dintre fiicele arhitectului italian.

În vizită la Mincu mai venea şi pictorul Gheorghe Petraşcu, fratele scriitorului şi diplomatului Nicolae Petraşcu, a cărui casă a fost construită după planurile lui Mincu, precum şi mulţi dintre profesorii şi arhitecţii vremii.

Cele mai importante imobile care îi poartă semnătura

În 1953, Institutul de Arhitectură primește, prin decret, numele arhitectului. În prezent instituția se numește Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”. Totodată, este numit membru al Academiei Române post-mortem, iar mai multe licee și colegii din Focșani, Tulcea și Vaslui îi poartă numele, la fel și străzi din București, Focșani, Cluj-Napoca și Oradea.

Ion Mincu a decedat, la București, în data de6 decembrie 1912, lăsând în urma sa o serie de clădiri care pot fi admirate și astăzi, printre care: Bufetul de la Șosea, azi restaurant Doina de pe Șoseaua Kiseleff, Școala Centrală de Fete, Biserica Stavropoleos (toate din București), Palatul Administrativ, azi Prefectura din Galați, Palatul Băncii Comerțului din Craiova.

[email protected] Absolventă de Drept, dar atrasă iremediabil de jurnalism. Un drum lung, greu, dar întotdeauna frumos, fie că a fost vorba de jurnalism ... vezi toate articolele