Povestea lui Mihai Beniuc, cel mai prolific poet oficial din România comunistă

Povestea lui Mihai Beniuc, cunoscut drept ”poetul comunismului”. L-a denunțat ca ”hitlerist” pe Blaga, a fost căsătorit cu o fanatică a ”cauzei roșii”, iar după 1990 a intrat într-un con de umbră. 

Fiu de țărani români din Banatul austro-ungar, Mihai Beniuc a urmat școala primară maghiară din satul natal și Liceul „Moise Nicoară” din Arad, unde l-a avut profesor pe poetul simbolist Al.T. Stamatiad.

Povestea lui Mihai Beniuc. Mai întâi e pasionat de păianjeni, apoi studiază psihologia animală 

Pasionat de biologie, aprofundează viața păianjenilor. Debutează în revista liceului cu o traducere din Thomas Moore, apoi ca poet în revista „Falanga” a lui Mihail Dragomirescu, ulterior fiind prezent și în arghezianul „Bilete de papagal”.

În 1931 – evoca biograful și criticul literar Paul Cernat – Beniuc îşi ia licența în sociologie și psihologie la Cluj-Napoca, unde frecventează cenaclul scriitorului-medic Victor Papilian. Obține în 1934 o bursă la Hamburg, unde studiază psihologia animală cu Jacob von Uexküll şi filosofia cu Ernst Cassirer.

Aproape de URSS

În țară, Mihai Beniuc face parte dintre fondatorii asociației «Amicii URSS» și desfășoară activități comuniste clandestine.

Își ia doctoratul la Cluj în 1934, cu teza Învățare și inteligență la animale. Formarea drumului indirect la peștele combatant, devenind primul nostru specialist în psihologie animală comparată”, sesiza profesorul Paul Cernat.

A colaborat și la publicații naționaliste, iar la începutul anilor ’40 lucrează în Ministerul Propagandei din guvernul Antonescu. După 1944 e consilier cultural la Ambasada Română din Moscova, președinte al Uniunii Scriitorilor, deputat și academician, profesor la Universitatea din București”.

L-a denunțat pe Blaga ca hitlerist

Beniuc joacă, la începutul anilor ’50, un rol-cheie în reabilitarea lui Tudor Arghezi, iar cu ocazia centenarului nașterii lui Eminescu și Caragiale, întreprinde acțiuni de recuperare selectivă a lor, în acord cu linia partidului.

În 1956, psihologul poet obține reintrarea în circuit a poeziei lui Octavian Goga”.

Mihai Beniuc a jucat însă și roluri negative pe scena culturală a României postbelice. Depune mărturie Paul Cernat: „Printre victimele lui se numără Constantin Noica, Vasile Voiculescu și Ion Negoiţescu (ultimii doi l-au prețuit totuși până la moarte ca poet).

Romanul cu cheie «Pe muchie de cuțit» (1959) a șocat opinia publică prin denunțarea ca hitlerist a lui Lucian Blaga, într-o perioadă în care acesta era la index.

S-a însurat cu o fanatică a cauzei roșii 

Ema Bresliska Beniuc (născută pe 24 iulie 1917, la Bucureşti), fosta soţie a lui Marcel Breslaşu şi apoi a lui Mihai Beniuc, a activat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în grupul Apărarea Patriotică (Ajutorul Roșu), iar mai târziu a fost folosită în aparatul tehnic al CC al PCdR, unde a avut nenumărate legături conspirative.

Pe 3 aprilie 1944, înflăcărata Ema a fost arestată de Siguranța ploieșteană împreună cu soţul său, Marcel Breslașu.

A fost adusă la Siguranța Generală, unde a beneficiat de un tratament preferențial datorită intervențiilor neoficiale ale liderilor comuniști din jurul lui Ștefan Foriș (acesta a fost debarcat din fruntea partidului pe 4 aprilie, de troica Rangheț-Bodnăraș-Pârvulescu), precum și grație înaintării Armatei Roşii pe Frontul de Est.

Sinucidere cu pastile

După două luni de arest preventiv, Ema a fost eliberată. În cadrul anchetei, deși nu s-au făcut presiuni asupra ei, l-a deconspirat pe militantul evreu Paul Davidovici.

A fost achitată ulterior la proces (probabil şi datorită colaborării sale cu anchetatorii). În 1946 a divorţat de Marcel Breslaşu și s-a căsătorit cu Mihai Beniuc, cu care a plecat la Moscova, acolo unde acesta fusese trimis consilier la Ambasada României. Î

n 1951, ca urmare a procesului de verificare a membrilor de partid, a fost exclusă din PMR din cauza „comportamentului necorespunzător” avut în timpul detenţiei, dar a fost reprimită pe 5 februarie 1957, la intervenția influentului ei (nou) soț. Se pare că viața de familie a celor doi n-a fost însă una fericită.

Ema s-a sinucis în 1974, înghițind un pumn de medicamente, fiind incinerată la Crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti.

Ilegalist cu folos

Mihai Beniuc a fost un apropiat al Partidului Comunist Român din ilegalitate. Acest statut de „ilegalist” l-a propulsat, după o bursă la Universitatea din Moscova, între anii 1946 – 1948, în funcţiile de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România și de membru titular al Academiei Române.

După ce, în 1965, a fost înlăturat de la conducerea Uniunii Scriitorilor din România, Mihai Beniuc a redevenit profesor de zoopsihologie. În ultimii ani de viață s-a refugiat în vila sa din Primăverii și și-a continuat activitatea de poet, publicând în medie câte o carte pe an. A murit pe 24 iunie 1988 (n. 20 noiembrie 1907).

Dintre cărțile sale de căpătâi amintim „Cântec pentru tovarășul Gheorghiu Dej” (1951) și „Partidul m-a învățat” (1954).