Povestea primului sat din România unde se cultivă tuberoze încă din anii 60. Sărbătoarea tuberozelor are loc la începutul lunii august și aduce publicului un tur de vizitare a culturilor, ateliere creative de parfumerie și de bijuterie florală, precum și degustări de mâncare tradițională.
Hoghilag din judeţul Sibiu este o localitate săsească veche de peste 800 ani, al cărei nume, etimologic vorbind, înseamnă „satul lunii“.
Tradiţia cultivării tuberozelor în acest areal are rădăcini încă din perioada interbelică, floarea fiind cultivată prima dată de către etnicii saşi. Primele dovezi sunt din anul 1963, când au început şi românii din Hoghilag să îşi procure bulbi şi să îşi înfiinţeze propriile plantaţii, după ce o lungă perioadă ei doar au întreţinut culturile saşilor. Această floare originară din Mexic se mai cultivă şi în judeţul Prahova, în zona Banatului, dar izolat şi, în general, de către florarii care au sere şi solarii proprii.
E primul loc din România în care se cultivă tuberoze și printre experienţele de care turiștii se pot bucura se numără tururi ghidate prin grădinile localnicilor, ateliere de parfumerie, de gătit cu flori, împletituri florale și bijuterii florale, dar și experienţe muzicale și multe activități pentru copii.
Nu lipsesc degustările de vin, preparatele tradiţionale gătite cu flori, plimbările printre standurile artizanale și cu produse tradiționale
Tuberozele sau chiparoasele fac câte o floare o dată la trei ani și reprezintă un simbol al senzualității, iar esența de tuberoze este folosită în industria parfumeriei și cea cosmetică pentru proprietățile antifungice, antimicrobiene și regeneratoare.
Tot ciclul de producţie este extrem de complicat pentru ca aceste gingaşe flori să poată fi admirate.
Tuberozele înfloresc la noi doar o dată la trei ani. Primăvara se plantează, se curăţă de buruieni manual, se udă în fiecare zi cu apă adusă cu recipiente din râul Târnava Mare.
Saşii comparau aceste flori cu un copil căruia îi place să stea cu picioarele în apă şi cu capul în soare.
Toamna se scot manual, se curăţă de pământ, bulbii care au înflorit se aruncă, iar cei care vor înflori anii următori se pun la uscat, de obicei în şurile săseşti care sunt foarte spaţioase.
Iarna se păstrează într-o cameră încălzită şi nu foarte uscată.
Acesta este pe scurt procesul pe care oamenii îl fac de generaţii, dar şi aşa există ani în care înfloresc puţine plante sau nu cresc corespunzător, iar ei nu au explicaţii. Este o muncă grea şi complicată, dar cele 27 de familii care se ocupă de tuberoze din Hoghilag nu renunţă.