Povestea Virginiei Ruzici, prima campioană de Grand Slam a tenisului românesc. La Roland Garros 1978, Virginia a uimit o lume întreagă.
Virginia Ruzici a început tenisul în oraşul natal, Câmpia Turzii, însă pasul spre performanţă l-a făcut în „laboratorul de campioni“ Dinamo Bucureşti, sub îndrumarea lui Aurel Segărceanu.
Fiica unui fost fotbalist al Rapidului, Iosif Ruzici, Virginia începuse cu patinajul, preţuia timpul petrecut în sala de balet, apoi trecuse la handbal, sport cu care s-a dus în final marea bătălie a tenisului pentru inima fetei atletice, cu păr brun. Iar tenisul a triumfat.
Pe 11 iunie 1978, într-o epocă a tenisului atât de diferită, Virginia Ruzici atingea apogeul, încoronându-se la Roland Garros.
Românca trecuse cu bine peste o operaţie de menisc, despre care, Radu Voia, într-o antologie despre tenis, nota că i-a frânat puţin dezvoltarea carierei. Aurul câştigat cu Mariana Simionescu la Jocurile Mondiale Universitare, în 1977, la dublu, era un punct de sprijin.
Virginia făcuse cunoştinţă cu Roland Garros-ul în 1973, chiar în anul în care Ilie Năstase se încorona la simplu masculin.
„La 18 ani am ieşit pentru prima oară într-o ţară capitalistă, în Franţa, pentru Roland Garros“, declara Ruzici, în urmă cu şase ani, pentru „Adevărul“.
A câştigat primul ei meci pe zgura pariziană un an mai târziu, când Chris Evert o oprea în turul secund. Semifinala din 1976 anunţa potenţialul său adevărat, iar după absenţa din 1977, Virginia Ruzici gusta fericirea într-un an 1978 de graţie.

„A fost, desigur, cea mai mare realizare a carierei mele! Era visul meu să câştig acest turneu. Am avut o şansă: Chris Evert nu a participat! Nici ea, nici Navratilova. Ele au participat în 1980, când am pierdut în finală, cu Chris Evert. Lumea îşi aminteşte de obicei doar victoria, dar eu am reuşit să şi confirm, cu un nou rezultat destul de bun. Contează să câştigi titlul şi să rămână scris numele tău acolo, pe peretele terenului central de la Roland Garros. Scrie: >. Şi, alături de mine, Bjorn Borg. Pentru mine este o mândrie. A doua zi, când m-am trezit, eram într-o stare complet euforică, pe care nu am mai simţit-o niciodată după aceea“, declara Ruzici.
Virginia avea 23 de ani şi privirea tăioasă. În finală înfrunta o adversară matură, deşi cu trei ani mai tânără, deţinătoarea trofeului, dar şi noua sa parteneră de dublu, alături de care tocmai triumfase în turneele de la Hamburg şi Roma.
Virginia Ruzici s-a calificat în toate finalele posibile la Roland Garros 1978. A câştigat la simplu în faţa Mimei Jausovec, a câştigat cu Jausovec la dublu feminin, iar la mixt a ratat titlul doar pentru că partenerul său, Patrice Dominguez (Franţa), s-a accidentat, renunţând la luptă după două seturi, la scorul general de 1-1.
Primirea pe care mi-a făcut-o publicul francez a fost extraordinară, ovaţiile mi-au ajuns direct în inimă şi creier. Meciul nostru s-a jucat imediat după finala masculină în care Borg l-a distrus pe Vilas. Toţi oamenii au rămas în tribune. Spectatorii francezi m-au susţinut de parcă erau cei de acasă, de la noi. Am fost preferata lor şi m-au susţinut în tot timpul partidei. Îmi pare bine că nu i-am dezamăgit nici pe ei. Virginia Ruzici, campioană la Roland Garros 1978, citată de gsp.ro
20.000 de dolari a câştigat Virginia Ruzici pentru cele trei finale de la Paris.
După triumful din 1978, Ruzici a mai jucat o finală la Roland Garros, în 1980 (Chris Evert s-a impus 6-3, 6-0).
Au trecut apoi 34 de ani până când o altă româncă a ajuns în ultimul act la Paris (în 2014, Halep a cedat 4-6, 7-6, 4-6 în faţa Mariei Şarapova), iar un al doilea triumf românesc la simplu feminin a venit, prin Simona Halep, la 40 de ani de la victoria Virginei, pe 9 iunie 2018 (3-6, 6-4, 6-1 cu Sloane Stephens).