Emisarul preşedintelui Donald Trump, Steve Witkoff, a ajuns în Elveţia, a declarat un oficial american, în timp ce SUA şi Iranul lucrează pentru a relua discuţiile tehnice, informează CNN.
Jared Kushner, ginerele lui Trump, a ajuns de asemenea în Elveţia pentru a participa la potenţiale negocieri.
Rămâne neclar când vor avea loc aceste discuţii. Următoarea rundă urma să înceapă vineri, dar a fost brusc anulată pe fondul unei escaladări a violenţelor dintre Israel şi Hezbollah. Witkoff şi Kushner conduseseră negocierile cu Iranul pentru a ajunge la memorandumul iniţial de înţelegere.
Vicepreşedintele JD Vance este, de asemenea, pregătit să zboare pentru discuţii la „prima ocazie disponibilă”, a declarat joi Casa Albă.
După ce părţile au anunţat un armistiţiu, a apărut oportunitatea de a reveni la procesul diplomatic, dar o nouă dată pentru întâlnire nu a fost încă stabilită.
Potrivit unei surse Axios dintr-una dintre ţările de mediere, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi le-a spus omologilor săi că un armistiţiu stabil în Liban este o condiţie extrem de importantă pentru continuarea discuţiilor dintre SUA şi Iran.
O altă sursă a relatat că partea iraniană doreşte să asigure durabilitatea armistiţiului, aşa că este puţin probabil ca discuţiile să înceapă înainte de luni. În acelaşi timp, calendarul se poate modifica în funcţie de evoluţia situaţiei din Orientul Mijlociu.
Qatar rămâne unul dintre mediatorii cheie. Prim-ministrul ţării a sosit deja în Elveţia pentru a participa la consultările diplomatice dintre părţi.
Posibilul acord dintre Statele Unite şi Iran pentru încheierea conflictului şi relaxarea sancţiunilor ar putea aduce beneficii uriaşe unei organizaţii pe care Washingtonul şi mai multe state occidentale o consideră organizaţie teroristă: Corpul Gardienilor Revoluţiei Islamice (IRGC), arată Reuters.
Potrivit unor surse iraniene de rang înalt citate de Reuters, Garda Revoluţionară este poziţionată ideal pentru a profita de eventualele investiţii străine, de creşterea exporturilor de petrol şi de fondurile care ar putea intra în economia iraniană după ridicarea sancţiunilor.
De-a lungul ultimelor decenii, IRGC şi-a construit un vast imperiu economic care se întinde de la petrol şi gaze la construcţii, transport maritim, telecomunicaţii, logistică, industrie auto şi turism. Organizaţia şi-a extins influenţa economică în special în perioadele în care Iranul era supus sancţiunilor internaţionale.
Un acord interimar anunţat în această săptămână permite derogări pentru exporturile de petrol iranian, iar un acord mai amplu ar putea duce la eliminarea altor sancţiuni şi la accesul Iranului la un fond de reconstrucţie estimat la 300 de miliarde de dolari.
Braţul de construcţii al Gărzii Revoluţionare, Khatam al-Anbia, controlează sute de companii implicate în proiecte majore de infrastructură şi energie. Potrivit surselor citate, orice relansare economică a Iranului ar extinde automat influenţa financiară a acestor reţele.
Un alt factor important este legislaţia iraniană, care obligă investitorii străini să colaboreze cu parteneri locali. Cum numeroase companii iraniene sunt direct sau indirect legate de IRGC, firmele occidentale care revin pe piaţa iraniană ar putea ajunge să facă afaceri cu entităţi aflate sub influenţa Gărzii Revoluţionare.
Experţii avertizează că acest lucru ar putea crea probleme juridice importante. Chiar dacă unele sancţiuni economice ar fi ridicate, desemnarea IRGC ca organizaţie teroristă de către Statele Unite rămâne în vigoare, iar companiile occidentale ar putea continua să fie expuse unor riscuri legale.
Sursele iraniene susţin că Garda Revoluţionară a devenit şi mai influentă după izbucnirea războiului din februarie şi după instalarea noului lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei. Potrivit acestora, IRGC a sprijinit negocierile pentru încheierea conflictului şi este considerată unul dintre principalii câştigători ai noii situaţii politice.
Chiar dacă un acord final nu va fi semnat şi o parte dintre sancţiuni vor rămâne în vigoare, Garda Revoluţionară ar continua să beneficieze de derogările acordate exporturilor de petrol şi de experienţa acumulată în ocolirea restricţiilor internaţionale prin intermediul reţelelor comerciale construite în ultimele două decenii.