Depeche Mode a vândut milioane de albume şi este una din cele mai de succes trupe de export din Marea Britanie. Timp de decenii a fost definită ca cea mai bună trupa synth şi, trebuie să recunoaştem, are un număr foarte mare de fani în întreaga lume. Există și câteva povești neștiute despre Depeche Mode. Într-o perioadă Dave Gahan se credea vampir, iar lui Alan era să-i cadă un avion în cap.
„Le schimbam mereu ochelarii între ei, ceea ce era foarte amuzant, pentru ca Fletcher nu mai vedea nimic şi se enerva de fiecare dată”!
Se întâmpla adesea ca în anii 80 şi 90, mai ales în Statele Unite, oameni din public să arunce cu tot soiul de obiecte în artişti. Lemmy Kilmister a fost victima unor astfel de evenimente, dar se pare că nici Depeche Mode n-au scăpat de aceste apucături ale unora.
„Da, a fost şi asta o perioadă. N-am înţeles de ce făceau asta. Îmi aduc aminte un concert în anii 90, când Perry Farrell de la Jane’s Addiction a primit un pantof în plină figură”, declara Dave Gaham pentru The Guardian în 2015.
Când single-ul People Are People a devenit tema muzicală a unui show TV din Germania de Vest dedicat Jocurilor Olimpice din 1984, trupa a ajuns No.1 în toate topurile din această ţară.
Peste noapte Depeche Mode avea să apară pe toate coperţile revistelor de specialitate. Acest fapt a adus de la sine un număr limitat de interviuri, nişte publicaţii fiindu-le refuzate cererile. Un caz aparte a fost revista Bravo, care, neacceptând refuzul, a început să inventeze poveşti despre ei.
„N-a fost bine că i-am refuzat”, declara Fletch pentru NME.
„Doreau foarte mult o poveste cu noi şi au inventat-o. Au scris un articol despre Dave, cum că necesită mereu îngrijiri speciale după fiecare concert, că are o cabină separată în backstage şi că stă pe perfuzii. Înainte de asta mai scriseseră că urâm pe oricine are sub 20 ani, ceea ce ne-a făcut foarte populari printre cititorii lor.”
În 1982, după ce Vince Clark părăsise trupa, Alan Wilder avea să răspundă unui anunţ din Melody Maker şi aşa a devenit membru Depeche Mode.
Ani mai târziu, în 1994, avea să povestească într-un interviu cum îşi conducea maşina în Scoţia, când un avion militar s-a prăbuşit foarte aproape de el, ducând la moartea celor doi soldaţi de la bordul acestuia.
„A trebuit să trag de volan, am derapat pe un teren accidentat. Am fost foarte aproape de deflagraţie şi numai o minune a făcut să nu fiu omorât sau mutilat pe viaţă. Este o şansă la un miliard să se întâmple ce s-a întâmplat”, povestea Wilder ani mai târziu.
În 1990, cel de al şaptelea album, Violator, avea să-i facă pe Depeche Mode celebri în toată lumea. Trei ani mai târziu, discul Songs of Faith and Devotion avea să fie No.1 la vânzări atât în Marea Britanie, cât şi în Statele Unite.
Pentru turneul american, Depeche Mode a cerut trupei Primal Scream să-i însoţească.
Aceştia se pare c-au fost şocaţi despre excesele membrilor Depeche Mode ceea ce i-a făcut să declare sunt singura trupă care i-a făcut să fie mai cumpătaţi.
N-au fost vremuri prea fericite. Suferind de stres şi de o formă de depresie, Fletch a părăsit temporar trupa, Alan Wilder a plecat definitiv în 1995, după 13 ani alături de colegi, Martin avea des convulsii, iar Dave era cât pe ce să moară din cauză unei supradoze.
În jurul perioadei când Depeche Mode se afla în turneul Devotional, Dave se pare că avea un soi de fixaţie ideea de vampir.
Jurnalistul britanic Andrew Perry a afirmat că Dave a încercat să „arunce un blestem” asupra lui, muşcându-l de găt. Gahan nu-şi aduce aminte incidentul, dar acceptă c-ar putea fi adevărat.
„Cu siguranţă aş fi putut să fiu un vampir …în capul meu. Chiar şi patul în care dormeam în Los Angeles avea o formă de sicriu. Ha ha, întreaga mea viaţă era ca un ac în vene la acea vreme”.
Ca o glumă macabră, s-a zvonit că pe durata unui turneu în America de Sud, Dave avea un sicriu real în care dormea şi care era prevăzut cu un ceas deşteptător să-l trezească inainte de concerte.