Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a pus recent în transparenţă decizională proiectul unei noi legi a partidelor politice, menit să înlocuiască actuala Lege nr. 14/2003, în vigoare de peste două decenii. Textul integral, format din 77 de articole structurate în nouă capitole, propune cea mai amplă reformă a cadrului legal al formaţiunilor politice din România de la Revoluţie încoace, reglementând întregul parcurs al unui partid – de la constituire până la dizolvare şi radiere.
Proiectul se află încă în faza de consultare publică, iar traseul său legislativ final rămâne deschis. Ţuţuianu a precizat că, după finalizarea dezbaterilor programate pentru sfârşitul lunii august, AEP intenţionează să pună textul la dispoziţia fie a unui guvern cu puteri depline, pentru adoptare prin ordonanţă de urgenţă, fie a unor grupuri parlamentare interesate să îl preia ca iniţiativă legislativă.
Legea partidelor politice este unul dintre cele patru proiecte corelate ale reformei electorale iniţiate de AEP, alături de legea finanţării partidelor şi campaniilor electorale – aproape finalizată -, legea de organizare şi funcţionare a AEP şi legea de implementare a Regulamentului UE 2024/900 privind transparenţa publicităţii politice, deja publicată în iulie.
Observaţiile privind noul proiect pot fi transmise până pe 20 septembrie. Legea ar urma să intre în vigoare la trei luni de la publicarea în Monitorul Oficial, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2027. Dacă va trece de Parlament şi, eventual, de Curtea Constituţională.
Noua lege vine pe fondul unei explozii de partide noi înregistrate în ultimii doi ani. 42 din cele 395 de partide înregistrate în total în cei 37 de ani scurşi de la Revoluţie au fost înscrise doar în ultimul an şi jumătate.
Cea mai discutată schimbare din proiect vizează chiar actul de naştere al unui partid. În prezent, Legea 14/2003 permite înfiinţarea unei formaţiuni politice cu doar trei membri fondatori – un prag pe care actualul preşedinte al AEP Adrian Ţuţuianu l-a criticat public, spunând că a permis apariţia unor „partide de familie”, înfiinţate de rude apropiate care ulterior au putut solicita beneficii precum sedii de la RAAPPS.
Noul proiect ridică ştacheta la 100 de membri fondatori.
„Lista membrilor fondatori ai partidului politic trebuie să cuprindă cel puţin 100 de membri fondatori şi să asigure reprezentarea ambelor sexe; membrii fondatori ai unui partid politic pot fi cetăţeni români cu drept de vot sau cetăţeni ai celorlalte state membre ale Uniunii Europene care au domiciliul sau reşedinţa în România şi drept de vot.”, arată textul.
Comparativ, preşedintele AEP a arătat că alte state europene au praguri similare sau chiar mai ridicate: 100 de membri în Croaţia, 200 în Grecia, 500 în Bulgaria şi 2.000 în Lituania.
Partidele deja înregistrate cu trei membri nu dispar automat. Legea le acordă un termen de şase luni de la intrarea în vigoare pentru a-şi pune actele constitutive în acord cu noile cerinţe; nerespectarea termenului „constituie caz de dizolvare pentru inactivitate”, potrivit textului.
Politologul Cristian Pîrvulescu, unul dintre cei mai vechi observatori ai sistemului de partide din România, contestă chiar premisa proiectului pus în transparenţă de AEP. Întrebat dacă România are nevoie de o nouă lege a partidelor politice, răspunsul lui e tranşant: „Răspunsul cel mai simplu este nu.”, arată News.ro.
A doua schimbare structurală majoră priveşte procedura de înfiinţare a unui partid. În prezent, cererile de înregistrare se depun la Tribunalul Bucureşti. Noul proiect mută întreaga procedură la AEP.
Cererile vor fi analizate de completuri formate din 5 membri, desemnaţi din rândul angajaţilor AEP şi repartizaţi aleatoriu dosarelor, pentru a asigura imparţialitatea. Completul fixează termen de şedinţă publică, verifică îndeplinirea condiţiilor legale – inclusiv disponibilitatea şi distinctivitatea denumirii şi a semnului partidului, prin raportare la Registrul electoral – şi poate solicita clarificări sau completări ale documentaţiei. Orice persoană interesată poate depune, cu cel puţin 5 zile înainte de şedinţă, o cerere de intervenţie.
AEP se pronunţă prin hotărâre în cel mult 30 de zile de la depunerea cererii. Împotriva hotărârii se poate formula plângere, în 10 zile, la Curtea de Apel Bucureşti, care judecă în cel mult 10 zile printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Documentele depuse la înregistrare – cerere, statut, program politic, lista fondatorilor – se publică pe site-ul AEP, dar cu o excepţie importantă pentru protecţia datelor: din lista membrilor fondatori se publică doar numele şi prenumele, în timp ce data naşterii, domiciliul, seria actului de identitate şi semnătura rămân confidenţiale, fiind folosite de AEP „exclusiv pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor legale”.
Proiectul urmăreşte să elimine o problemă vizibilă în ultimii ani: partide cu denumiri sau sigle atât de asemănătoare unor formaţiuni consacrate, încât pot induce în eroare alegătorii. Cazurile citate frecvent în spaţiul public sunt PSDI (Partidul Social Democrat Independent, apropiat de fostul edil Marian Vanghelie) şi PSDU (Partidul Social Democrat Unit), care a obţinut peste 150.000 de voturi în 2024 cu o siglă asemănătoare celei a PSD.
Legea prevede că denumirea şi semnul unui partid trebuie să întrunească, cumulativ, condiţiile de disponibilitate (să nu fie deja rezervate) şi distinctivitate (să se deosebească „clar” de cele ale altor formaţiuni). Textul este explicit: „Este interzisă folosirea de către un partid politic a denumirii integrale, a denumirii prescurtate sau a semnului permanent atribuite altor formaţiuni politice, ori a unor sintagme sau semne susceptibile să creeze confuzie.”
Legea interzice şi utilizarea unor cuvinte care ar putea crea confuzie cu instituţii ale statului – „comisariat”, „inspectorat”, „gardă”, „autoritate”, „poliţie”, „jandarmerie” – sau cu structuri profesionale reglementate, precum „academie”, „universitate”, „notar”, „avocat” ori „Barou”.
O modificare notabilă priveşte durata protecţiei denumirii: spre deosebire de regimul actual, dreptul de folosinţă exclusivă asupra numelui unui partid „se exercită pe durata existenţei formaţiunii politice şi încetează la data radierii acesteia” – nu mai este, deci, un drept perpetuu, ceea ce înseamnă că denumirile unor partide desfiinţate ar putea fi refolosite în viitor.
Persoanele care vor să înfiinţeze un partid pot solicita în avans, la AEP, verificarea disponibilităţii şi rezervarea denumirii şi semnului, valabilă timp de 60 de zile.
Proiectul introduce reguli noi de organizare internă, menite – potrivit AEP – să consolideze democraţia din interiorul partidelor. Persoanele care exercită funcţii de conducere sau coordonare, inclusiv membrii comisiilor de arbitraj şi ai organelor de control al gestiunii, vor fi alese „prin vot secret, pentru mandate cu durată determinată, de cel mult 4 ani, care pot fi reînnoite”. Mandatele interimare nu vor putea depăşi 6 luni.
„Autonomia unui partid nu poate însemna lipsa regulilor, iar libertatea deciziei politice nu poate justifica arbitrariul procedural”, a declarat Ţuţuianu la prezentarea proiectului.
Adunarea generală – organul suprem de conducere al partidului – trebuie să se întrunească cel puţin o dată la 4 ani şi va putea fi organizată atât fizic, cât şi prin mijloace electronice de comunicare la distanţă, o adaptare la practicile digitale.
Legea menţine şi extinde interdicţia organizării de structuri de partid la locul de muncă şi a desfăşurării de activităţi politice în întreprinderi economice sau instituţii publice, cu excepţia campaniei electorale şi doar cu acordul entităţii respective.
Proiectul introduce protecţii procedurale explicite pentru membrii care riscă sancţiuni disciplinare. O decizie de excludere trebuie să respecte informarea persoanei cu privire la acuzaţii, dreptul la apărare şi existenţa unei căi interne de contestare. Decizia „se dispune prin vot secret” de organul competent şi trebuie „motivată şi comunicată persoanelor interesate în termen de cel mult 5 zile de la adoptarea acesteia”.
Legea interzice explicit membrilor de partid să folosească funcţia sau calitatea de membru „în interes personal” şi să promoveze „violenţa, extremismul, discriminarea, discursul de ură ori informaţii false răspândite în mod deliberat”.
Una dintre noutăţile structurale ale proiectului este reglementarea explicită a fundaţiilor politice – entităţi pe care partidele le pot înfiinţa pentru activităţi de cercetare, educaţie şi formare politică, dar cu reguli stricte de separare faţă de activitatea electorală propriu-zisă.
Fiecare partid va putea avea o singură fundaţie politică, cu un patrimoniu iniţial de minimum 10 salarii minime brute pe ţară. Legea este tranşantă în privinţa rolului lor: „Fundaţiile politice nu pot susţine financiar activităţile de promovare politică ori electorală ale partidelor politice, ale alianţelor politice ori electorale, ale organizaţiilor de campanie sau ale candidaţilor” – o prevedere menită să împiedice folosirea fundaţiilor drept canal ocolit de finanţare a campaniilor.
Institutele de teorie politică deja existente, înfiinţate potrivit Legii nr. 179/2005, vor putea trece direct la statutul de fundaţie politică, fără dizolvare sau lichidare, dacă îşi adaptează actele constitutive în termen de 6 luni. Cele care nu o fac pierd dreptul la finanţare din bugetul partidului sau din subvenţii publice.
Legea consacră principiul separării stricte a patrimoniului partidului de cel al membrilor, fondatorilor sau conducerii, interzicând folosirea banilor de partid pentru beneficii personale, transferuri fictive sau eludarea regulilor de finanţare a campaniilor.
Printre motivele de dizolvare a unui partid, alături de neconstituţionalitate (constatată de Curtea Constituţională) sau activitate ilicită, proiectul introduce un criteriu obiectiv de „inactivitate”, constatat de AEP în opt situaţii concrete: lipsa oricărei adunări generale timp de 4 ani, absenţa organelor de conducere alese de un an, nedepunerea situaţiilor financiare timp de 2 ani consecutivi sau – poate cel mai relevant pentru eliminarea „partidelor de hârtie” – neparticiparea cu candidaţi la două scrutine succesive organizate la termen.
La dizolvare, lichidarea patrimoniului va fi realizată de practicieni în insolvenţă autorizaţi, iar activul net rămas intră în proprietatea statului.
Proiectul introduce un regim contravenţional pentru nerespectarea obligaţiilor de transparenţă: amenzi între 20.000 şi 80.000 de lei pentru partide care nu publică pe site informaţiile obligatorii (statut, program, conducere, sedii), nu adoptă un cod intern de etică sau nu comunică la timp către AEP documentele şi modificările cerute de lege.