Ritualul curațeniei de Crăciun la sat. De la bătutul pernelor la ger, la frecarea podelelor cu leșie
Ritualul curațeniei de Crăciun la sat. Pentru țăranul român, ciclul sărbătorilor de iarnă era guvernat de reguli stricte și de o credință profundă în forțele naturii și ale divinului. Casa era considerată un spațiu sacru, iar curățenia de Crăciun era primul și cel mai important act al procesului de reînnoire.
Curățenia dinaintea Crăciunului, desfășurată între Ignat și Ajun, era un efort comunitar și familial care implica scoaterea și aerisirea întregului conținut al casei.
Ritualul curațeniei de Crăciun la sat. Gerul care purifică
Toate saltelele, pernele, plapumele (dacă existau) și păturile erau scoase din casă. Obiectele erau întinse pe zăpadă sau pe gheață și bătute cu bătătoare de nuiele sau răchită.
Gerul, zăpada și bătăile aveau rolul de a ucide acarienii și de a scoate praful adunat, purificând fizic locul de odihnă.
Se credea că aerul curat al iernii și gerul aveau o putere purificatoare și sterilizatoare.
În locuințele foarte sărace, unde saltelele erau umplute cu paie sau fân, acestea erau aruncate și înlocuite cu paie proaspete, simbolizând o reînnoire totală.
Leșia și varul, dezinfectanți
Podelele și pereții, fiind din pământ sau lemn, erau curățate cu substanțe naturale. Dacă podeaua era din pământ, se făcea o reîmprospătare cu un amestec de lut și bălegar (pentru a crea o suprafață mai dură și mai rezistentă) sau pur și simplu se bătea din nou suprafața cu ciocane de lemn.
Podelele din lemn (mai rare în casele foarte sărace) erau frecate cu apă caldă și lesie (o soluție alcalină obținută prin filtrarea apei prin cenușă, care acționa ca un detergent puternic și dezinfectant).
Pereții erau curățați de pânze de păianjen și văruiți cu var alb. Varul nu doar lumina, ci acționa și ca un dezinfectant, acoperind imperfecțiunile.
Curățirea
Soba sau vatra (care era folosită zilnic) era curățată de cenușă și funingine. Exteriorul sobei era șters și, uneori, lustruit cu pământ colorat (roșu sau galben) sau lut alb pentru a o face să arate nou.
Toate obiectele din casă erau scoase, șterse de praf și puse la loc.
Această reorganizare totală simboliza punerea lucrurilor în ordine pentru a întâmpina Noul An cu o soartă bună. Era un act de „a face loc” norocului.
Abia după aceea, gospodinele se apucau de pregărirea bucatelor de Crăciun.
