Schimbarea la ceață a Românei! Paradigma dezbinării și efectele social media în epoca adevărului care nu (mai) există
Schimbarea la ceață a României, ca să parafrazez cunoscuta carte a lui Emil Cioran, pe care a și regretat-o ulterior, Schimbarea la față a României, vine subtil, dar sigur, într-o încărcătură social-media coordonată tacit și pusă deja în mișcare de ani de zile. Acum funcționează aproape din inerție. Adevărul nu mai există, el este inventat și asimilat pe parcurs în funcție de nevoi și context. Nimic nu mai contează dacă sună bine și răspunde gândurilor și sentimentelor pe care oamenii le au, iar inteligența artificială și rețelele de socializare precum Facebook, Tik-Tok sau X oferă o serie de instrumente la care Orwell sau vechile regimuri totalitare doar visau în cele mai umede distopii pe care și le imaginau la începutul secolului trecut.
Ne aflăm într-o prăpastie uriașă în care ești obligat să alegi una dintre tabere și să te impui în fața taberei adverse prin toate mijloacele. Nu mai există discuții, nu mai există înțelegere, nu mai există nimic! Griurile și nunanțele au fost de mult uitate, totul trebuie să fie alb sau negru, bine sau rău. Se duce o luptă mediatică și extrem de mediocră în care bulele și algoritmii își fac simțite prezență la tot pasul. Asta pentru cei care încă mai sunt capabili, conștient sau inconștient, să mai facă diferență. În rest, fiecare trăiește în normalitatea lui și își consolidează validarea prin susținerea celor asemeni lui, prin like-uri, share-uri și subscribe-uri.
Pandemia și războiul, angrenajul perfect în paradigma dezbinării
Anii de pandemie, în care lumea și țara și-au cufundat gândurile, sănătatea și viața de-a întregul își arată treptat efectele. La fel ca și războiul din Ucraina și frica creată în jurul acestui eveniment care a transpus Europa dintr-o criză în alta fără un moment de respiro, lumea s-a blocat și a intrat într-o demență colectivă din care probabil nu vom ieși niciodată, cel puțin nu fără un șoc major și un scuturat serios.
Ideologic, politicul și politicienii au profitat de aceste crize repetate! Ca și acum 100 de ani, curentele extremiste s-au ridicat pe cârca problemelor apărute în societate și s-au folosit de toate pârghiile pentru a crea o prăpastie cât mai mare în societate în contextul în care situația nu era oricum roz nici înainte de acestea. Unde mai pui că sociologic, oamenii tind să se obișnuiască cu binele și să nu aprecieze pe deplin momentele în care lucrurile sunt totuși pozitive, dar să se împovăreze foarte facil atunci când nesiguranța și incertitudinea persistă.
Semnele că Rusia nu a vrut sau nu a reușit o invazie de doar trei zile sunt clare. Putin nu dă înapoi nici măcar un cuvânt în cadrul declarațiilor sale privind operațiunea specială din Ucraina pe care tot nu o numește război nici măcar după trei ani de zile de bombardamente, sute de mii de morți și pagube de sute de miliarde de dolari.
Divide et impera funcționează mai bine ca niciodată în era social-media în România
Sintagma latină Divide et impera (dezbină și cucerește) funcționează mai bine ca niciodată în România erei social-media, acolo unde numărul oamenilor care au acces la telefoane mobile performante și conturi pe rețelele de socializare a crescut vertiginos în ultimii ani, fără să crească în același timp și spiritul critic și capacitatea oamenilor de filtrare și înțelegere a informațiilor. Tot ce apare pe internet, în postări de Facebook sau live-uri de Tiktok este luat de bun prin încrederea oarbă pe care românii o dețin în aceste rețele.
După cum se știe și s-a dovedit în ultimii mii de ani, de când a apărut ideea de Divide et impera, aceasta funcționează doar în contextul în care cei supuși acestor tactici sunt dispuși să urmeze această ‘cale’, de exemplu este in avantajul personal, cum fac liderii pseudo-suveraniști din România, vizați fiind în special cei care raționalizează îngust.
Altfel spus, funcționează cel mai bine în societăți sau în cadrul unor populații în care competiția între familii nobiliare, clanuri sau clase sociale a fost acerbă înainte ca dominatorul/cuceritorul să se manifeste. Cireașa de pe tort este faptul că aceasta este favorizată de comunicarea proastă sau lipsa comunicării între membrii unei populații, lucru care s-a întâmplat și în țara noastră în ultimii ani, ruptura fiind exacerbată în mod voit de social-media și algoritmii săi.
Trăim epoca post-adevărului! Faptele și adevărurile nu mai există
Cu toate că am visat la schimbarea la față, în prezent se produce doar o schimbare la ceață. Oamenii sunt tot mai înrăiți și indispuși să asculte lucruri cu care nu sunt de acord, mai ales să le mai și înțeleagă sau să accepte păreri diferite de ale lor. Toata populația a ajuns să fie împărțită doar în suveraniști și globaliști, de parcă nu suntem toți ambele lucruri în vremurile și perioadele pe care le trăim.
Nimeni nu își mai poate imagina o perioadă în care nu am avea voie sau nu am vrea să plecăm din țară, în concedii sau pentru muncă, ori să ne fie îngrădite drepturile la o opinie și libertățile politice.
Că din dorința de mai bine sau de frica unui rău închipuit sau nu vom pica în prăpastia gândurilor și situațiilor cu adevărat negre și cu adevărat grele rămâne de văzut. Un lucru este cert pentru mine, repetăm cu pași repezi și fără consimțământ vremuri pe care le credeam de mult apuse, iar ceea ce a fost văzută până acum ca o dezvoltare tehnologică ce ne va îmbunătăți viața și va crește nivelul de trai s-ar putea să ne ducă într-un Ev mediu întunecat modern în care să nu mai fim în stare să discernem binele de rău, adevărul de minciună sau dușmanul de prieten.
De unde mi-au plecat aceste gânduri
Pentru cei care nu știu, în anul 1936, la doar 25 de ani, în plină perioadă de expansiune culturală și socială din perioada interbelică, tânărul Emil Cioran scrie Schimbarea la față a României, o carte cu un impact major asupra țării noastre. El este atras, ca alți tineri ai vremii, de ideologiile radicale ale epocii (precum fascismul și naționalismul mistic), chiar dacă mai târziu avea să regrete conținutul acestei lucrări și să se distanțeze de el, în care critica starea de fapt a României.
În exuberanța sa, el consideră România o țară înapoiată, rurală, coruptă, lipsită de vitalitate spirituală și culturală, disprețuind efervescent politicienii mediocri și „balcanismul” specific clasei noastre conducătoare.
„România are toate defectele unei națiuni, fără să aibă nici una din calitățile ei”, spunea Cioran în cartea sa.
De la Schimbarea la față la Schimbarea la ceață
Mai mult, el vorbește despre idealul unei „schimbări la față” radicale a României și propune o revoluție spirituală și națională rapidă, o transformare totală a spiritului românesc inspirat de modelul revoluțiilor culturale occidentale, cât și de Germania hitleristă sau Italia fascistă, vorbind despre o salvarea prin forță și elitism a țării pe care a și părăsit-o la un moment dat și din care nu s-a mai întors.
„Schimbarea la față a României nu poate fi decât opera unui orgoliu demonic”, arăta reputatul scriitor român devenit un adevărat fenomen în Franța și la nivel mondial.
Chiar și astăzi, mormântul său din Paris este extrem de vizitat, iar scrierile sale sunt mai actuale ca niciodată.
Totuși, cartea sa, considerată deosebit de controversată din cauza simpatiilor extremiste și impunerii unui naționalism radical, este renegată însuși de el. După ani de zile, nihilistul Emil Cioran se rușinează de această etapă și numește Schimbarea la față a României „o enormă greșeală”. Însă, fără putință de tăgadă, ea rămâne o mărturie a unei crize de identitate românești și a unei dorințe sincere de schimbare care pare că se repetă și în prezent.
Dacă am înțeles sau nu ceva din greșelile trecutului rămâne de văzut.
