Secretele Mariei Filotti, boieroaica din neamul Cantacuzinilor. Alături de fiul ei, a reconstruit Teatrul Mic după bombardamente
Maria Filotti a fost una dintre cele mai mari actriţe de teatru ale scenei româneşti. Un teatru îi poartă numele, iar Liviu Rebreanu, care scria şi cronică de teatru, i-a făcut un portret, concretizând actorul ideal. MediaFlux vă dezvăluie care erau însă secretele Mariei Filotti, boieroaica din neamul Cantacuzinilor, care și a trait viața pe scenă.
A jucat în 167 de piese, dintre care în 45 a deţinut roluri principale în 51 de ani de carieră. Talentul celebrei actriţe i-a fost descoperit de un profesor, atunci când a susţinut examenul de bacalaureat.
Secretele Mariei Filotti. Remarcată de Alexadru Davilla la absolvire
Maria Filotti s-a născut în comuna Batogu, de lângă Brăila. A văzut prima piesă de teatru pe vremea când era elevă în ciclul primar. După absolvirea şcolii primare a urmat ciclul liceal la Şcoala Secundară de Fete „Penetis şi Zurmali”, din oraşul natal.
La examenul de bacalaureat, susţinut la Liceul I.C. Massim, preşedintele comisiei de examinare era profesorul universitar Ştefan Sihleanu, director al Teatrului Naţional Bucureşti. Acesta a fost impresionat de calităţile artistice ale elevei Mariei Filotti şi i-ar fi sugerat să urmeze o carieră artistică.
După liceu, Maria Filotti a studiat Literele şi Filosofia la Universitate şi Arta Dramatică la Conservatorul din Bucureşti, la clasa celebrei Aristizza Romanescu. Cu prilejul spectacolului de absolvire a fost remarcată de Alexandru Davila, care i-a propus să joace la Teatrul Naţional din Bucureşti.
A debutat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în seara de 29 septembrie 1907, la deschiderea stagiunii, cu rolul Vidrei din „Răzvan şi Vidra” de Hasdeu. Maria Filotti a preferat să-şi continue cariera de actriţă la Iaşi. După ce s-a remarcat în câteva spectacole de succes, în 1909, a primit o bursă şi a plecat la Viena pentru un an.
Asistentă în război și președintă de sindicat
Primul Război Mondial a găsit-o pe actriţă la Iaşi. Maria Filotti s-a implicat în ajutorarea răniţilor români de pe front şi a organizat la Iaşi un spital de campanie unde a îngrijit răniţii. În acelaşi timp a continuat să joace teatru. După război, în 1919, s-a angajat ca profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică.
Activitatea Mariei Filotti nu s-a rezumat doar la jocul pe scenă. În 1930 a fost aleasă preşedinta Sindicatului Artiştilor Dramatici şi Lirici. A fost societară de onoare a Teatrului Naţional din Bucureşti.
Cariera sa cuprinse şi apariţii cinematografice. Maria Filotti a apărut în patru filme de la începuturile cinematografiei româneşti: „Independenţa României“, „Pe valurile fericirii“, „Visul unei nopţi de iarnă“ şi „Citadela sfărâmată“.
Fiul actriței, medic pasionat de cinematografie
Fiul Mariei Filotti și al prințului Ioan Radu Cantacuzino s-a născut pe 7 noiembrie 1908 la București.
După terminarea Liceului Militar “Mănăstirea Dealu”, tânărul a urmat studii universitare de filosofie, iar în 1931 și-a susținut teza de licență în litere și filozofie. Urmează apoi Facultatea de Medicină și în 1935 devine doctor în chirurgie, iar un an mai târziu, în 1936, Universitatea din Paris îi acordă diploma de medic legist psihiatru.
Tânărul revine în țară și, fiind pasionat de cinematografie, începe să scrie cronici de film și să realizeze la Radio România “Cronica cinematografică”, un program extrem de apreciat de public. În plus, scrie scenarii, regizează filme documentare și lucrează la mai multe studii dedicate cinematografiei, printre care Uzina de basme, Întâlniri cu cinematograful, Note pentru azi, De amore, Momente din istoria filmului românesc, Jean Mihail, Filmul românesc de altădată.
Mama și fiul au reconstruit Teatrul Mic
În același an s-a căsătorit cu Elena Warthiadi, cuplul având doi fii: pe istoricul Gheorghe I. Cantacuzino și pe Șerban Cantacuzino, care a debutat pe scenă la doar 11 ani alături de Maria Filotti, celebra sa bunică, și care a devenit actor.
În 1941 este numit director al Centrului Național al Cinematografiei și participă la realizarea unor pelicule ca “Odessa în flăcări”, o coproducție româno-italiană care a fost regăsită întâmplător în 2004 în arhivele studiourilor Cinecittà din Roma, a cărei protagonistă era actrița basarabeancă Maria Cebotari, și “O noapte furtunoasă”, în regia lui Jean Georgescu, film care a avut premiera în martie 1943, la Cinema ARO și care, în 1953, va fi tăiat de cenzura comunistă. Din păcate, secvențele înlăturate s-au pierdut pentru totdeauna.
În acea perioadă mama sa, Maria Filotti, societară de onoare a Teatrului Național, reușește să revitalizeze “Teatrul Mic” pe care bucureștenii îl cunoșteau drept “Teatrul Mariei Filotti”, dar în timpul războiului clădirea instituției a fost distrusă din cauza bombardamentelor.
Maria Filotti a reușit după 1944, cu împrumuturi de la bănci și cu ajutorul fiului său, să ridice o nouă clădire a Teatrului Mic, unde vor juca, până la naționalizare, mari actori precum Grigore Vasiliu Birlic și Radu Beligan.
Fiul arestat, mama premiată
După venirea comuniștilor la putere, medicul-cineast a fost arestat pentru că tratase un pacient care fusese legionar, fiind acuzat că a tăinuit autorităţilor acest lucru.
În 1949 a fost condamnat pentru “uneltire împotriva ordinii sociale și favorizarea infractorului”, executând o pedeapsă de un an de închisoare la Penitenciarul Jilava și fiind eliberat cu greu, datorită intervenţiilor disperate ale Mariei Filotti. Un an mai târziu, în martie 1951, a fost rearestat şi anchetat “pentru crime contra păcii”, fiind depus la Penitenciarul Jilava, cu numărul matricol 865.
Pe 23 ianuarie 1953, prin decretul nr. 43 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Socialiste Române, Mariei Filotti i se acordă titlul de “Artist al Poporului” pentru meritele deosebite în artă și pentru activitatea sa merituoasă.
Marea actriță va muri trei ani mai târziu, pe 5 noiembrie 1956 în București, la vârsta de 73 de ani.
