Supraimpozitarea contractelor part-time este constituțională. CCR a publicat, luni, Decizia 648 din 14 decembrie 2022 în care argumentează de ce a respins sesizările de neconstituționalitate depuse de Avocatul Poporului și de parlamentarii USR pe această temă.
Guvernul poate reglementa prin ordonanță stabilirea unei baze lunare de calcul al CAS pentru veniturile realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial al căror nivel este sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată. Critica referitoare la încălcarea interdicției de a modifica legi organice prin ordonanțe ale Guvernului este neîntemeiată. Dispozițiile criticate nu modifică nici Codul muncii și nici Legea nr.36/1995”
Din perspectiva angajaţilor, modificarea bazei de calcul al contribuţiilor sociale apare ca fiind de natură a le proteja interesele, în sensul de a stimula încheierea de contracte de muncă cu timp normal/de a asigura nivelul salariului minim pentru toţi salariaţii, indiferent de tipul contractului de muncă (cu timp normal/cu timp parţial).
Curtea a statuat că nu se aduce atingere dreptului la muncă, întrucât persoanele fizice au în continuare posibilitatea de a se angaja prin încheierea unor contracte de muncă cu timp parţial. Asta, în condiţiile prevederilor legale reglementate prin legislaţia muncii, respectiv prin Codul muncii, dispoziţii asupra cărora nu s-a intervenit. Angajatorii pot analiza oportunitatea încheierii unor astfel de contracte în funcţie de natura activităţii desfăşurate şi de conţinutul economic real al acesteia.
Referitor la caracterul pretins injust și inechitabil al dispozițiilor criticate, Curtea a constatat că nu se încalcă nici principiul egalităţii în drepturi. Normele criticate se aplică indiferent de tipul de contract de muncă, pentru angajaţii care obţin venituri al căror nivel este sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată şi care nu se află în categoriile identificate ca fiind „vulnerabile” de către legiuitor.
Tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor, în raport cu salariaţii care obţin un câştig brut peste acest nivel, sub aspectul bazei de calcul al CAS, reprezintă proiecţia unei măsuri de politică fiscală. Aceasta este menită practic, să asigure salariul minim brut pe ţară garantat în plată pentru toţi angajaţii, cu excepţia celor aflaţi în situaţiile speciale identificate expres.
Tocmai pentru a nu se crea inechităţi, măsura nu se aplică în cazul în care angajaţii realizează în cursul aceleiaşi luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă. Baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puţin egală cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată.