Totul despre țara unde nu a fost nici măcar un singur caz de Covid-19. Nu are capitală, poate fi străbătută pe jos de la un capăt la altul
La finalul anului trecut, toată lumea auzea, poate în premieră, de un stat numit Nauru. Și asta pentru că a apărut pe o listă a OMS, la categoria ”țară care nu a înregistrat niciun caz de Covid-19”. Mica republică Nauru sărbătorește astăzi, pe 31 ianuarie, ziua în care și-a câștigat independența.
Republica Nauru e o țară cu 10 mii de locuitori situată în teritoriul micronezian al Pacificului de Sud, care poate fi traversată la pas într-o singură zi. Nauru este cea mai mică țară insulară din lume, având o suprafață de doar 21 km².
Țara fără Covid și fără capitală
Nauru este singurul stat din lume fără o capitală desemnată oficial.
Povestea spune că un căpitanul de vas britanic, John Fearn, vânător de balene, a fost primul cetăţean vestic ce a vizitat insula în 1798 și a numit-o Insula Plăcută. De prin anii 1830, nauruanii au avut contact cu europenii prin vânătorii de balene care acostau pe insulă pentru a-şi reface proviziile. În aceşti ani veneau să locuiască pe insulă dezertori şi marinari, cu care băştinaşii făceau comerţ. Ofereau hrană la schimb cu băuturi alcoolice – în special vinul de palmier-, dar şi arme de foc.
Și-a câștigat târziu independența
Locuită iniţial de micronezieni şi polinezieni, Nauru a fost anexată şi numită colonie de Germania la sfârşitul secolului al XIX-lea. A devenit apoi teritoriu sub mandatul Ligii Naţiunilor, administrat de Australia, Noua Zeelandă şi Marea Britanie în timpul Primului Război Mondial.
Apoi, insula a fost ocupată de Japonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar apoi a intrat, din nou, sub mandatul Ligii Naţiunilor. Nauru şi-a câştigat independenţa pe 31 ianuarie în 1968, devenind ulterior membru al Commonwealth-ului, în 2000. În 1999 a devenit stat membru al ONU.
A fost polul bogăției
Nauru este o insulă fosfatică de origine coraligenă, cu depozite aproape de suprafaţă, fapt ce a favorizat operaţiunile de minerit. Exploatarea și exportul de fosfați au început încă din 1907, când compania Pacific Phosphate și-a început activitatea aici.
Astfel, Nauru a devenit în scurt timp statul independent cu cel mai mare venit pe cap de locuitor din lume. Este vorba despre perioada de sfârșit a anilor 1960, începutul anilor 1970.
Declinul: paradis fiscal, închisoare și izolată de restul lumii
Dar rezervele naturale s-au terminat, iar guvernul a fost nevoit să recurgă la metode neobișnuite pentru a obține venituri. În anii 1990, Nauru a devenit un paradis fiscal, dar și un centru al spălării banilor. În anul 2001, țara a acceptat ajutor din partea guvernului australian, dar desigur că micul stat a fost nevoit să ofere ceva în schimb. Nauru a găzduit până în anul2008, un centru de detenție de coastă pentru cei care solicitau azil politic în Australia.
În 2005 — 2006, Nauru a devenit aproape izolat față de restul lumii pentru că singura companie aeriană care deservea insula și-a încetat activitatea. Singura cale de acces către Nauru a rămas atunci cea navală.
Ulterior, compania a reușit să-și reia activitatea cu ajutor financiar din partea Taiwanului.
