Taxe suplimentare pentru plata la livrare a coletelor. Ce s-a întâmplat după o sesizare a unui client la CNCD
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că impunerea unei taxe suplimentare pentru plata la livrare a coletelor nu reprezintă o discriminare. Decizia a venit după o sesizare a unui consumator nemulțumit că a trebuit să plătească în plus pentru opțiunea de plată la livrare, în loc de plată cu cardul.
Taxe suplimentare pentru livrarea coletelor
Încă din timpul pandemiei, firmele au început să încurajeze plata online și reducerea plăților cash. În ultima perioadă, din ce în ce mai multe magazine online au început să impună clienților o taxă de suplimentară celor care nu plătesc produsele direct cu cardul online și aleg să-și plătească coletul atunci când îl primesc efectiv acasă.
Un consumator deranjat că a trebuit să plătească 2,5 lei pentru opțiunea de plată la livrare, a sesizat CNCD pentru discriminare.
Dosarul de la CNCD a vizat analiza legalității perceperii de taxe diferențiate în funcție de modalitatea de plată aleasă de consumatori la achiziția de produse online. Petentul, adică cel care a reclamat discriminarea, a argumentat că taxa suplimentară constituie o formă de discriminare, în special în cazul persoanelor care nu pot efectua plăți online sau al celor care nu utilizează internetul.
Emag a susținut că situațiile nu sunt comparabile, deoarece procesarea plății la livrare generează costuri suplimentare, spre deosebire de plata online. De asemenea, a fost argumentat că taxa impusă este justificată de scopul legitim de a acoperi aceste costuri suplimentare, iar suma de 2,5 lei reprezintă o valoare mică, fiind astfel proporțională cu serviciul prestat.
Când este considerată discriminare
Analizând argumentele părților și cadrul legal aplicabil, CNCD a stabilit că pentru ca o acțiune să fie considerată discriminatoare trebuie să îndeplinească condiții specifice: să existe un tratament diferențiat aplicat în situații analoage, să se bazeze pe un criteriu de discriminare recunoscut de lege și să aibă scopul sau efectul de a restrânge exercitarea egală a unui drept legal.
În cazul de față, CNCD a concluzionat că nu există un criteriu de discriminare prevăzut la art. 2 alin. (1) din OG 137/2000 și că taxarea diferită este justificată obiectiv și proporțională cu costurile suplimentare implicate de procesarea plății la livrare, conform Avocatnet.ro.
În concluzie, Consiliul a decis că nu se întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare și că situațiile analizate nu sunt comparabile.
