Teribilul Diego Maradona. Binecuvântat pe teren și blestemat în afara lui

Teribilul Diego Maradona. Pe numele întreg Diego Armando Maradona Franco, poreclit  „Mâna lui Dumnezeu“, fotbalistul a fost binecuvântat pe terenul de joc și blestemat, se pare, în afara lui. Rămâne inegalabil pentru miracolele făcute în fotbal. 

În ianuarie 1991, Maradona era deja un personaj izolat, epuizat de atenția constantă pe care mass-media i-o acorda, vânat practic la orice ieșire din casă. Juca atunci pentru clubul italian Napoli, de unde voia cu dis­perare să plece. Era dependent de cocaină.

După un test de sânge i-au fost găsite urme de cocaină și a primit interdicția, fără precedent, de a mai juca 15 luni. A părăsit Italia, a ajuns în Argentina, unde a fost imediat arestat pentru posesie de cocaină.

Teribilul Diego Maradona. La 15 ani deja își întreținea întreaga familie

„Când a sosit la Napoli, zâmbea larg și avea strălucire în ochi, la plecare era dărâmat, iar în parte se făcea vinovat de propria stare“, povestește Kapadia, care a folosit sute de ore de filmări private, multe de nimeni văzute, pentru realizarea unui do­cu­mentar.

O decădere șocantă pentru cel mai talentat jucător de fotbal din generația lui, echivalentul de atunci al contemporanilor Ronaldo sau Lionel Messi.

Spre deo­sebire de ei, Maradona a avut în plus o po­veste care a prins teribil la public – născut într-o fa­milie foarte săracă, cu opt copii, în 1960, în suburbiile sărace ale capitalei, Buenos Aires.

Talentul cu balonul rotund s-a manifestat din primii ani și există chiar o filmare cu el făcând driblinguri in­terminabile și spunând cât se poate de hotărât că vrea să câștige Cupa Mondială pentru Argentina.

La 15 ani, făcea deja parte din echipa națională de juni­ori. Din acel punct, a putut să-și întrețină întreaga fa­milie.

Scund, rapid, puternic, posesorul unei tehnici și in­te­ligențe impecabile în teren, nimeni nu a reușit să joace ca Maradona când acesta era în plin apogeu. Cu acest joc, a urcat rapid clubul napoletan, retrogradat în Serie B, pe primul loc în campionatul Italiei.

Victoria care i-a adus porecla ”mâna lui Dumnezeu”

La fel a fost cu naționala Argentinei, al cărei căpitan a fost la Cupa Mondială din 1986, din Mexic. La 26 de ani, ca mijlocaș, reușea incursiuni solitare de senzație, inclusiv în sferturile cu Anglia, pe care Argentina a în­vins-o cu 2-1.

A fost meciul celebru în care Maradona a dat cele două goluri, primul, marcat cu mâna, de unde s-a ales și cu celebra poreclă „Mâna lui Dumnezeu“.

Înfrângerea Angliei a fost văzută atunci de mulți ca o răzbunare a Argentinei pentru pierderea in­­su­lelor Falkland (Malvine) în războiul dintre cele două țări. Argentina învingea Germania Federală în fi­nală, iar Maradona devenea erou național la el acasă.

Zeificarea, drumul care l-a dus la pierzanie. Sub protecția Camorra

Succesul a continuat cu echipa Napoli, Maradona marcând zece goluri și făcând-o pentru prima dată campioană a Italiei, în 1987.

Instantaneu a devenit o zeitate napolitană. „Dacă spui ceva rău de Maradona, spui ceva rău de Dum­nezeu“, afirmă în documentarul lui Kapadia un fan, cu o seriozitate care dă fiori. „Devenise un fel de semizeu, asta l-a afectat psihic“, spune preparatorul fi­zic personal al lui Maradona de la acea vreme, Fernando Signorini.

Camorra, celebra grupare mafiotă, s-a oferit să-i asi­gure protecție și i-a cultivat preferințele pentru petre­ceri, droguri tari și femei.

Deși era căsătorit cu Claudia Villafañe, a avut o scurtă aventură cu Cristiana Sinagra, prietena surorii lui. În 1987, Sinagra năștea un băiat pe care Maradona a acceptat să-l re­cu­noască abia în 2016.

„Faptul că a refuzat să-și re­cu­noască fiul a fost un moment de cotitură pentru viața lui“, crede Kapadia.

În plină glorie, Maradona avea senzația că nu mai are voie să greșească sau să arate că este slab, așa că a început să mintă. A intrat pe un drum care l-a dus la pierzanie.

Din erou, persona non grata după un gol decisiv

Succesul în teren continua. Napoli cucerea Cupa UEFA în 1989 și titlul de campioană în Serie A în 1990. Maradona își dorea însă tot mai mult să joace fotbal în­tr-un loc mai liniștit și, cum nu putea, s-a refugiat în vi­ciile care îl acaparaseră aproape complet.

„Am vorbit cu fani ai clubului Napoli și și-au dat seama că ar fi trebuit să îl elibereze de contract mai devreme, poate așa nu ar fi ajuns atât de rău“, mai spune Kapadia.

Răul cel mare avea să vină odată cu desfășurarea Cupei Mondiale din Italia, în 1990. În timpul semifinalei, desfășurată chiar la Napoli, Argentina a bătut Italia în urma loviturilor de la 11 metri, Maradona marcând decisiv.

Erou ani la rând în țara de adopție, peste noapte a devenit persona non grata. Au apărut rapid și acuza­țiile de posesie și consum de droguri, înregistrări ca probe, la fel de repede și sentința – 15 luni în afara te­re­nului de fotbal.

30.000 de fani în tribune la antrenamente

De atunci, cariera lui a mers doar în jos. A mai încercat o revenire la echipa națională în 1994, dar a fost testat pozitiv. S-a luptat cu abuzul de coca­ină, cu obezitatea și cu alcoolismul.

Căzut în dizgrație, Maradona pare că nu e ieșit, to­tuși, niciodată din inima conaționalilor săi. Chiar în toamna lui 2020, semnase contractul cu echipa Gimnasia La Plata. A refuzat să renunțe, nu a vrut să se pen­sioneze, să-și deschidă un pub în Irlanda sau ceva similar.

La antrenamentele pe care începuse să le con­ducă, aduna 30.000 de fani în tribune. „Începuseră din nou să-l iubească“, spune Kapadia.

Maradona a fost un fenomen global, toată lumea ar fi vrut să fie în pielea lui. Până și Papa Francisc a vrut să-l întâlnească, iar liderul cubanez defunct, Fidel Castro, stătea alături de Diego și-i asculta poveștile.

Ultimul dans al geniului

Antrenând din nou în Argentina, atât cât mai reușea să o facă, Diego a reu­șit un ultim dans cu argentinienii săi. Superstarul îndurerat care a întruchipat Argentina poate fi conside­rat reprezentarea perfectă a capacității omului de a fi contradictoriu, de a transmite urâtul și frumosul în ace­lași timp.

Cândva, Maradona și-a descris bine și de unul singur condiția: „Când ai ajuns pe Lună și apoi revii pe Pă­mânt, lucrurile devin tot mai dificile. Devii dependent de Lună și nu poți mereu să mai cobori de acolo“.

Lacrimi au curs în toate colțurile lumii la vestea morții starului argentinian, care a împlinit 60 de ani pe 30 octombrie. De ziua lui, și-a făcut scurt apariția la clubul unde antrena, obez, cu mers greoi. Făcea eforturi mari să meargă nesusținut, incapabil să țină în mână un ca­dou care i s-a oferit pe drum. Un semn parcă de dincolo de lume că deja nu mai era acolo, prezent.

Cel mai cunoscut om din lume

Medicația lui Diego era mereu la adăpost într-o geantă de sport, bine păzită, ca și el însuși, de cei din anturajul său. Și-a confruntat demonii public, vorbind deschis de adicțiile sale – abuzul de substanțe și de medicamente pe care le avea cu el mereu.

„Am 45 de ani și sunt viu“, declara în 2005. De atunci, în următorii 15 ani nu doar că a supraviețuit, dar chiar a onorat viața, vorba cântecului.

A fost de câteva ori la un pas de moarte din cauza abuzului de droguri în com­binație cu alcool, și-a redus stomacul printr-o operație, a avut căderi psihice nenumărate, de fiecare dată s-a ridicat și s-a reinventat, și a continuat să încânte în jurul lui. „Trebuie să-ți înfrângi umbrele“, scria poetul uruguayan Mario de Benedetti despre Maradona, când acesta părea că nu mai avea nicio șansă să-și revină.

Talentul său de broker de emoții, arta lui de a juca fot­bal au fost drumul lui spre gloria supremă – admi­rația unei întregi planete. Sondajele l-au indicat constant drept cel mai cunoscut om din lume.