Constantin Tănase a avut un vis: să fie actor. Băiatul sărman din Vaslui a fost îndrăgostit de scenă de mic. S-a născut la 5 iulie 1880 într-o familie modestă. Tatăl, Ion Tănase, era laborant de farmacie, iar mama, casnică. A crescut într-o casă în care romanţele şi cântecele populare româneşti erau la ordinea zilei. Uimitoarea viață a lui Constantin Tănase a pendulat mereu, între agonie și extaz.
Nu prea i-a plăcut şcoala, dar a iubit teatrul de la primul contact cu scena. A început să frecventeze în anii şcolii spectacolele de la Grădina „Pîrjoala”, unde se juca teatru popular. Şi-a făcut el însuşi un grup de teatru de amatori împreună cu prietenii, iar prima reprezentaţie a dat-o în beciul casei, iar următoarele în hambar.
Deşi visul lui era să devină actor, Tănase s-a înscris la liceul militar din Iaşi. A fost respins însă la examenul medical. S-a înscris apoi la un liceu la Brăila, dar a fost nevoit să-l abandoneze din lipsă de bani. S-a angajat învăţător la ţară, dar a avut conflicte cu conducerea școlii așa că, într-o zi, a luat drumul Capitalei.
La Bucureşti s-a înrolat ca voluntar la Regimentul 1 Geniu Bucureşti, iar după armată s-a înscris la şcoala de telegrafişti. Nu renunţase însă la visul de a deveni actor şi s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică. La examenul de admitere s-a dus îmbrăcat în haina militară, pentru că alte haine nu prea avea.
L-a impresionat pe C.I. Nottara membru al comisie de admitere care l-a luat la clasa lui de comedie. ”Ăsta are în el un comic natural, vorbeşte doar şi râzi de el”, ar fi spus Nottara despre Tănase.
În studenţie a fost atât de sărac încât, pentru a-şi asigura banii de mâncare, cânta în corul bisericii şi vindea unsoare pentru copitele cailor. În loc de pingele, în ghete îşi punea cartoane. Ca să facă rost de bani s-a angajat în armată.
La teatru venea deseori îmbrăcat în militar pentru că nu avea bani de alte haine. Despre cea mai cruntă perioada de sărăcia din viaţa lui, Constantin Tănase avea să-şi amintească toată viaţa: „Am trăit în cea mai neagră mizerie pe care şi-o poate închipui cineva”.
A absolvit Conservatorul în 1905 și a început să lucreze ca actor, jucând în trupe de teatru care activau în grădinile bucureştene, iar în 1017 s-a căsătorit cu Virginia Niculescu.
Avea 40 de ani când şi-a îndeplinit cel mai mare vis, acela de a avea propriul teatru. Tănase a închiriat o sală din Grădina Academiei din Bucureşti şi a înfiinţat aici Teatrul „Cărăbuş”.
Teatrul şi-a deschis porţile pe 2 iulie 1919, iar inaugurarea a fost un adevărat eveniment. Spectacolele colorate şi unice de la Cărăbuş s-au bucurat de un succes fabulos în epocă. Scopul lui Tănase era să ofere oamenilor un motiv de a zâmbi. De multe ori, însă, textele sale aveau substrat politic şi avangardist.
La Cărăbuş a adus-o, pe propria cheltuială, în 1928, pe celebra dansatoare de culoare Josephine Baker, O văzuse la Londra şi deși onorariul ei era exorbitant, Tănase a plătit singur cheltuiala.
Constantin Tănase a murit în casa sa din Bucureşti pe 29 august 1945. Pentru că se pusese rău cu regimul sovietic, s-a spus că ar fi fost ucis de Armata Roşie. Cu puţin timp înainte de moarte ajunsese în arest din cauza unui cuplet care îi supărase pe ruşi.
Vestea morţii subite a lui Tănase a lansat scenariul uciderii. Varianta oficială a fost că marele actor s-a stins din cauza unei amigdalite dobândite de pe urma unei beri reci.