Viața neștiută a lui Toma Caragiu. Ciudatele premoniții și prezicătoarea care i-a spus că o să moară ”într-o prăbușire”
Născut pe 21 august 1925, Toma Caragiu a fost, poate, cel mai mare actor român din a doua jumătate a secolului XX. Din păcate, a pierit tragic la cutremurul devastator din 4 martie 1977, împreună cu prietenul său bun, regizorul Alexandru Bocăneț. Din instinct, cei doi au luat-o la fugă pe scările blocului Colonade, care s-au prăbușit primele, nedând nicio șansă victimelor.
Născut la Hrupişti, în Macedonia Greciei, pe 21 august 1925, copilul Toma Caragiu a peregrinat prin Balcani împreună cu părinţii săi. Familia Caragiu a stat în Cadrilater, la Sasârlan, apoi a plecat la Olteniţa şi în Ulmeni, judeţul Călăraşi, de acolo la Bacău şi, în cele din urmă, la Ploieşti.
Pentru că aici a fost ultima reşedinţă a familiei, Toma se considera ploieştean: aici a urmat liceul şi de aici a plecat la facultate la Bucureşti.
Viața neștiută a lui Toma Caragiu. Atras de Constanța
După absolvirea IATC, în vara anului 1949, la nici 24 ani, Toma primise repartiţie la Teatrul Naţional din Bucureşti, care era condus de scriitorul Zaharia Stancu.
„Distrat cum am fost şi cum sunt, am uitat că trebuie să fac armata. Şi, din spectacolul «Haiducii», de Victor Eftimiu, ordinul de chemare m-a dus direct la Centrul de recrutare, apoi la o şcoală de ofiţeri de rezervă. Am fost un foarte bun militar. Am absolvit al doilea din promoţia mea. Mi se prezicea o strălucită carieră de arme“, este redată povestirea lui Toma Caragiu în cartea „Toma Caragiu. Magicianul (in memoriam)“.
Când se afla la Brăila, într-o zi de permisie, locotenentul Toma a trasun bilețel de la un flaşnetar, în care i se prezicea că se va însura cu o fată pe nume Constanţa. Pe aleasa lui n-a chemat-o Constanţa, dar el a ales oraşul pentru a-şi dezvolta cariera de actor.
„Teatrul m-a chemat cu toate corurile lui de sirene. Redevenind civil, n-am găsit loc – momentan – la Teatrul Naţional. În holul direcţiei m-a întâlnit Pache Focşăneanu, director la Constanţa: «Vino la mine să faci un Rică!». Am zis: «Bine» şi m-am dus la mare. Am făcut un Rică şi altele… Tot aici m-am însurat“, povestea Toma într-un interviu.
Criticat într-un ziar de partid
Între absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) în 1949 şi preluarea conducerii Teatrului de Stat din Ploieşti – care-i poartă astăzi numele – în anul 1953, Toma Caragiu a petrecut o perioadă mai puţin cunoscută publicului, ca actor la recent-înfiinţatul Teatru de Stat din Constanţa.
Aici a jucat primul său rol important – Rică Venturiano, în spectacolul „O noapte furtunoasă“, scrisă de un alt prahovean ilustru, Ion Luca Caragiale. Anii petrecuţi la Constanţa au mai însemnat ceva pentru Toma Caragiu. Aici s-a căsătorit cu prima sa soţie, actriţa Maria Bondar, cu care a avut un mariaj de zece ani şi cu care a înfiat o fetiţă, pe Doina Maria.
Despre rolurile de la Constanța, scriitorul a menţionat un episod care acum poate stârni şi zâmbete: o ziaristă de la oficiosul „Dobrogea nouă“, pe nume Nana Gheleş, care „abia trecuse clasa alfabetizării ideologice“, după cum o descrie autorul, l-a criticat pe Toma Caragiu pentru jocul lui neconvingător. „Deşi tovarăşul Toma Caragiu a făcut progrese în strădania sa de a da o interpretare cât mai diversă rolurilor, totuşi rolul Marin Ene din piesa «Într-o noapte de vară» mai trebuie cizelat“, scria jurnalista.
Ploiești, divorțul și o nouă iubire
În 1953, Toma Caragiu părăsea Constanţa pentru a merge în oraşul său, Ploieşti, ca actor şi director al Teatrului de Stat.
Tânărul cuplu Toma şi Maria a stat pe strada Vasile Lupu, într-un bloc fără balcoane, cu ferestre mici, la parter. „O fostă vecină a actorului îşi aminteşte că soţia sa le cerea copiilor care se jucau făcând multă gălăgie, să înceteze «pentru că Toma face vocalize». Avea o voce splendidă şi era foarte simpatic – îşi aminteşte fosta vecină“, consemnează Geo Călugăru în cartea sa.
La teatrul din Ploieşti, Toma Caragiu a creat o puternică secţie de revistă, realizând un repertoriu de 90 de premiere în mandatul său de 12 ani (1953-1965).
A făcut schimbări şi pe plan personal. Dacă la Constanţa actorul s-a însurat pentru prima dată, la Ploieşti a venit timpul divorţului. Toma s-a îndrăgostit de o actriţă din trupă, Elena (Mimi) Bichman, care era pe atunci soţia regizorului Paul Ioachim. În iulie 1962, Toma Caragiu a divorţat de actriţa Maria Bondar, nu înainte de a înfia o fetiţă de 3 ani de la orfelinatul din Buzău, pe nume Doina Maria, care a rămas în grija mamei.
Nici a doua căsnicie n-o fost cu noroc
Elena a divorţat şi ea de Paul Ioachim, iar în 1963 cei doi s-au căsătorit. Au plecat împreună la Bucureşti, unde Toma fusese chemat de regizorul Liviu Ciulei să joace la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ din Capitală. Dar nici a doua căsnicie nu a fost fericită, după cum povestesc apropiaţii săi.
În seara cutremurului din 4 martie 1977, Toma Caragiu îşi dăduse toate planurile peste cap pentru a fi acasă, în apartamentul său din blocul Continental din Bucureşti. Aştepta un telefon de la Elena, plecată la munte să se plimbe. Lumea îl credea pe Toma la Periş, acolo unde avea o casă de vacanţă şi unde fusese în timpul zilei.
Dar Toma venise la Bucureşti, unde avea musafiri: pe regizorul Alexandru Bocăneţ şi un cuplu de poeţi, Nicolae Susanu şi Daniela Caurea, cărora acceptase să le fie naş de cununie.
Premoniţiile actorului
Cu doar patru zile înainte de cutremur, Toma scrisese ceva ciudat pe o fotografie de-a sa pe care i-o dăruise bunului său prieten Ion Caramitru, pe care-l alinta „Pino“. Caramitru este şi el aromân, cu rădăcini în satul lui Stere Gulea, comuna Mihail Kogălniceanu din Constanţa.
Dedicaţia lui Toma suna aşa: „Pino, când nu voi mai fi, abia atunci ai să ştii sau ai să afli cât am ţinut la tine“. Caramitru a fost intrigat: „Ce-i cu asta? Ai senzaţia că mori curând sau ce?“. Dând din mână, Toma a zis doar: „Lasă“.
Umoristul Dan Mihăescu, cel care a scris celebrele scenete ale lui Toma, s-a confruntat şi el cu pesimismul actorului, care şi-a presimţit moartea. Şi lui i-a scris Toma o dedicaţie la Capşa, cu vreo cinci ani înainte, pe staniolul unui pachet de ţigări Dunhill: „Dacă posteritatea te va întreba, să ştii că tu ai fost cel mai iubit dintre prietenii mei“. „Ce, ai de gând să o mierleşti? Tu eşti machedon, trăieşti peste 100 de ani“, i-a zis Mihăescu. „Nu, nu, eu plec mai repede“, a dat din cap, convins, Caragiu.
În februarie 1977, Dan Mihăescu cu Fănuş Neagu, Ion Băieşu, Teodor Mazilu şi alţi scriitori au mers acasă la Toma. Amintindu-şi episodul de la Capşa, Mihăescu a început să facă glume pe seama faptului că Toma se pregăteşte „să dea colţul“. „El ne-a lăsat să râdem, dar la urmă mi-a zis: «Se apropie, se apropie. Ceea ce ţi-am scris…»“, a povestit umoristul.
Apartamentul a rămas neatins
O ţigancă îi prezisese demult lui Toma că avea să moară într-o prăbuşire. De aceea, lui îi era teribil de frică să zboare cu avionul, nebănuind că moartea avea să vină chiar la el acasă.
În seara de 4 martie 1977, la ora 21:22:22, când a început cutremurul violent de magnitudine 7,4 pe scara Richter, Toma şi invitaţii săi, panicaţi, s-au grăbit să iasă din apartament şi să fugă pe scara blocului. Dar casa scării s-a prăbuşit cu totul. În apartamentul lui Toma au rămas toate la locul lor. Chiar şi căţelul său Puşi era teafăr şi nevătămat.
Dincolo de uşa lui Toma se căsca hăul. Totul durase 55 secunde.
