Viața uimitoare a violonistului Ion Voicu. Marea iubire dintre elevul lui George Enescu și Madeleine, o aristocrată din familia Cantacuzinilor
Viața uimitoare a violonistului Ion Voicu a fost marcată de o minunată poveste de dragoste. În 1951 Madeleine, Maria Magdalena Voicu, s-a căsătorit cu Ion Voicu, un violonist de origine romă, trecând peste voia și interdicțiile din partea familiei. A acționat împotriva voinței părinților și apoi și-a dedicat întreaga viață carierei acestuia. După moartea marelui violonist, s-a ocupat să păstreze vie memoria acestuia.
„M-a convins prin seriozitatea şi integritatea lui. Era de-o căldură şi sensibilitate de zici ca era crescut la Buckingham, nu în Bucureşti într-o familie cu şapte copii. Aşa a rămas până la adânci bătrâneţi”, povestea Maria Magdalena Voicu, mama lui Mădălin Voicu.
Viața uimitoare a violonistului Ion Voicu. A cântat perfect de la 4-5 ani
Ion Voicu, s-a născut la 8 octombrie 1923, la Bucureşti, într-o familie cu vechi tradiţii muzicale, bunicul său, Nicolae Voicu, fiind violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Mai mult, frații săi au urmat cariere muzicale, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul.
Ion Voicu a fost văr primar al violonistului și dirijorului de muzică populară Ionel Budișteanu.
Când avea 4-5 ani, aşa cum a povestit mai târziu, Ion Voicu îşi dorea să primească o vioară, lucru care s-a şi întâmplat. În prima zi în care a avut instrumentul în mână, copilul a reprodus toate melodiile pe care le cunoştea, iar mama sa, impresionată, şi-a dat seama de talentul său imens.
Celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg l-a invitat să ”poftească afară”
Încă de la vârsta de şase ani, a început să studieze intens şi să cânte la vioară, printre profesorii săi numărându-se maeştrii Garabet Avakian şi Vasile Filip.
În anul 1938, la doar 14 ani, a fost admis la Academia Regală de Muzică din București, absolvind cei şapte ani de studiu ai instituţiei în doar trei ani, ca elev al renumitului profesor George Enacovici, tot profesor și îndrumător fiindu-i Constantin Niculescu.
În anul 1940, a debutat la Orchestra Naţională Radio, devenind ulterior solist al acestui ansamblu.
La începutul colaborării cu ansamblul Radio, condus de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg, acesta nu a fost mulțumit de el și i-a cerut lui Ion Voicu să-și părăsească locul din orchestră și să „poftească afară”. Însă violonistul cunoștea foarte bine lucrarea pe care o repetau, se plictisea și se foia pe scaun.
Directorul de pe atunci al Orchestrei Radio, renumitul Theodor Rogalski, care a intuit uriașul pontențial al tânărului Ion Voicu și l-a sprijinit, l-a rugat pe Mengelberg să accepte să-l audă cântând o piesă. După ce Voicu a interpretat căteva partituri de Bach, Beethoven și Mendelssohn Bartholdy, Mengelberg a spus: „Acum înțeleg, el nu e făcut să fie component al unei orchestre. Este făcut pentru o carieră solistică.”
Lecții de la marele George Enescu
În 1941, Voicu a debutat pe scena Ateneului Român, fiind remarcat, la unul dintre concerte, de marele George Enescu, care îi va oferi, mai apoi, câteva lecţii, în casa de la Sinaia a marelui muzician.
În anul 1946, celebrul violonist şi dirijor Yehudi Menuhin a organizat, la Bucureşti, un concurs muzical, iar Ion Voicu a obţinut Premiul Naţional ”Enescu – Menuhin”, şi o facilitate de studiu în Elveţia.
În 1950, Ion Voicu a devenit solist al Orchestrei Filarmonicii bucureştene, iar în 1955, a plecat să aprofundeze studiile muzicale la Conservatorul ”Piotr Ilici Ceaikovski” din Moscova, unde a studiat timp de doi ani cu Abram Iampolski şi David Oistrach.
Stradivarius de 80.000 de franci de la Ministerul Culturii
În anul 1956, intuind potenţialul imens, violonistului Ion Voicu i-a fost achiziţionat şi pus la dispoziţie, de către Ministerul Culturii, un instrument de excepţie, o vioară Stradivarius, fabricată în anul 1702. care a aparținut lui Joseph Joachim.
Vioara Stradivarius a fost achiziționată de statul român, în 29 august 1956, de la firma Henry Werro, la prețul de 80.000 de franci elvețieni.
La 7 septembrie 1956, Ministerul Culturii și maestrul Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea în folosință a viorii.
Dragoste la prima vedere
Mama lui Mădălin Voicu s-a născut înt-o familie de aristocrați care a simțit din plin toată violența instaurării comunismului în România. Familiei ei le-au fost confiscate toate proprietățile, iar tatăl a fost nevoit să fugă și să se ascundă.
Cu dificultate, restul familiei a reușit să rămână în casa care le-a fost luată și pentru care au fost obligați să plătească chirie.
Din momentul in care a vazut-o pe Madeleine, artistul a stiut ca ea ii va fi partenera de viata, si a curtat-o timp de cinci ani. La 18 ani, dupa o cerere in casatorie romantica, la Athene Palace, domnisoara Cretu a devenit doamna Voicu.
Indragostitii s-au casatorit la biserica Sfantul Silvestru in prezenta a sute de curiosi care au mers sa-l vada pe Voicu la altar cu aleasa lui.
Cei doi au avut o căsnicie fabuloasă, care a durat 45 de ani,
