Vlad Miriță își amintește cu drag de Crăciunul petrecut la bunici. Artistul lansează un colind de suflet, cu gândul ATUNCI | INTERVIU EXCLUSIV
Vlad Miriță, unul dintre cei mai iubiți artiști din România, membru component al Corului Madrigal, lansează un colind de suflet, un colind care îi aduce aminte de atmosfera superbă pe care o experimenta în copilărie, în preajma sărbătorilor.
„E Frumos de Crăciun” este, pe de altă parte, o invitație în atmosfera de poveste pe care ne-o aduce în case Crăciunul, în fiecare an. Este, de asemenea, un nou prilej care să ne facă să simțim recunoștință pentru ceea ce avem și dorința de a-i ajuta pe cei care nu sunt chiar atât de norocoși. Piesa „E Frumos de Crăciun” este fundalul muzical perfect pentru reuniunile de familie de care cu toții ne vom bucura în perioada magică a sărbătorilor de iarnă.
Pentru a înțelege cu adevărat despre ce „cântă” colindul „E frumos de Crăciun”, haide să-l descoperim împreună pe artistul, dar și omul Vlad Miriță, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Mediaflux.ro.
Click to display the embedded YouTube video
Pentru prima dată pe același platou de filmare cu micuțul tău? Cum v-a fost această experiență?
N-a fost pentru prima dată pe același platou de filmare, am mai fost cu el la emisiuni de când era mic, deci e oarecum familiarizat cu un platou de filmare, cu camerele de filmat. În schimb, este pentru prima dată când el joacă într-un videoclip și primește efectiv un rol și asta a fost elementul de noutate și cumva provocarea momentului. A fost o experiență frumoasă pentru că inițial nu înțelegea el cum să decupeze statutul lui de copil al meu și să fie copilul actorului, care este un bun prieten de al meu Florin Coșuleț, un actor la Sibiu.
Cred că a ajutat și el pentru că se cunoșteau. Ne-am mai intersectat, și Florin are și un stil din asta foarte poznaș, se apropie ușor de copii și fii-miu a înțeles că va trebui să se prefacă că el e taică-su și gata a prins-o.
Am ascultat piesa „E frumos de Craciun” și am simțit bucurie, familie, aproape. Tu, din postura de artist care duce mai departe mesajul ei, ce aștepti ca eu, publicul, sa simt atunci cand o ascult?
Îmi doresc să simtă când ascultă piesa și când vizionează clipul. Îmi doresc ca măcar pentru 3 minute cât durează piesa să se opreasc[ timpul în loc, să aibă un moment de pace și de bucurie. Cred că suntem toți de acord că trăim într-o perioadă în care totul e foarte rapid. Totul se întâmplă rapid, prea rapid. Chiar și lucrurile importante se fac pe repede înainte, trebuiesc bifate. Hai repede să ne împachetăm, să mergem în concediu. Hai să vizităm repede că am ajuns aici, să facem niște poze ca să bifăm că am ajuns aici. Nu reușim să mai trăim clipa respectivă, adică nu să o bifăm, să o trăim. Revenind la piesă, îmi doresc să privească povestea și să le miște un pic sufletul. Asta îmi doresc… o picătură de liniște într-un ocean de agitație.
Cum a apărut piesa în viața mea și care e povestea clipului?
Piesa a apărut destul de brusc așa. M-a sunat Radu Bucura și mi-a spus despre Republic Production, despre băieții de la Târgu Mureș. Cumva m-am bucurat foarte mult de ce mi-a spus parcă nu-mi venea să cred că cxistă o casă de producție, practic, o echipă, care să se aplece mai atent la un stil de muzică mai de nișă așa. Am zis, da sigur, să discutăm. Am crezut că e o chestie mai de viitor, dar, de fapt, mi-au zis să facem o piesă de Crăciun, piesă care era deja gata. A fost destul de brusc așa. Eu aveam agendă destul de plină inclusiv pentru noiembrie și pentru decembrie. Ideea este că ne-am sincronizat foarte bine, eu aveam un eveniment la Sibiu, chiar când a început Târgul de Crăciun de la Sibiu și ei au trimis echipa acolo. Cadrele din exterior au fost filmate în prima zi a Târgului de Crăciun din Sibiu. Tot ce înseamnă interior, au fost trase la Târgu Mureș, unde, între două concerte, am înregistrat și piesa „E Frumos de Crăciun”, cu echipa Republic Production. „Mi-a plăcut mult piesa încă de când am primit demo-ul, dar nu apucasem să o repet. Am, însă, o reținere în a repeta piesele, înainte de studio, pentru că simt că mă obișnuiesc prea mult cu ele și pierd emoția… așa că îmi place să intru în studio să am și câteva dificultăți, să fiu surprins de un pasaj poate mai dificil sau de elemente noi la care n-am fost atent în momentul în care am ascultat demo-ul. Una este să asculți o piesă, alta este să o cânți. Atunci când o cânți, ea își descoperă și micile detalii, care mai de care mai surprinzătoare.
Îți amintești care a fost cel mai frumos Crăciun din viața ta? Cum a fost? Poți sa ne povestesti?
Când am citit întrebarea, mi-a fugit gândul nu la un Crăciun, ci la mai multe Crăciunuri pe care le petreceam la bunici.
Bunicii mei nu mai sunt acum.
Au fost niște ani la rând în care era deja o tradiție ca noi să mergeam la bunicii din partea tatălui, la Voinești, dar și la bunicii din partea mamei. La bunicii din partea tatălui, însă, era mai multă animație. Tata mai avea un frate, unchiul meu care nici el nu mai este, pe care eu l-am iubit foarte mult, era idolul meu din copilărie și din adolescență.
Bunicii mei creșteau 3 porci, unul pentru ei, unul pentru noi, taică miu și maică mea, și unul pentru unchiul meu și pentru familia lui, și aveam câteva zile în care se sacrificau ăștia 3 porci și toată familia cu copii, cu soții, ne strângeam acolo și pregăteam preparatele pentru iarnă. Se făceau sarmalele, se făceau cârnații. Era veselie mare acolo…
Cred că astea au fost cele mai frumoase amintiri de Crăciun că eram toți, eram împreună, și ne bucuram unii de alții.
Când sunteți doar voi trei, stâlpii familiei Miriță, ce vă spuneți? Care este atmosfera din familia voastra?
Trăim, firesc, așa nu știu. Avem momente de bucurie, avem momente de tensiune, sunt lucruri care se întâmplă, ne mai certăm, ne mai cerem iertare, după ce ne împăcăm, încercăm să ne înțelegem. Încercăm să trăim, firesc și încercăm ca în viața de zi cu zi, să ne armonizăm, încercăm să ne respectăm nevoile să ne ajutăm prin casă.
Avem și momente când muncim la proiecte comune, ne sfătuim.
Ăsta micul vede. Vede că poate ne certăm, dar vede și că ne împăcăm și că după aceea ne cerem iertare. Cred că e important să vadă asta.
Chiar îmi aduc aminte că atunci când m-am căsătorit, sau când urma să mă însor, am vorbit cu părintele meu duhovnic și el mi-a dat binecuvântare să o cer pe Maria. Părintele are un stil. Vorbește mai apăsat așa, mai rar, și se uită așa la mine și-mi zice: „Fii atent. Când te-ai însurat s-a terminat cu viața ta, frate!”. Adică nu mai ești tu autonom în decizie, cumva, știi eu traduc acum, dar el mi-a zis scurt, așa s-a terminat cu viața ta. Într-adevăr, dar am primit o viață nouă care este cel puțin la fel de frumoasă ca cea dinainte, chiar mai frumoasă, pentru că e mai complexă.
Te invit sa povestim putin despre sarbatorile de anul acesta. Ce planuri aveti?
N-avem planuri multe, avem o agendă încărcată. Eu am luna decembrie toată plină cu evenimente sau cu emisiuni acum cu videoclipul nostru cel frumos. Merg la televiziuni să-l promovăm, dacă nu merg la televiziuni, plec la concerte. Am noroc pentru că aproape jumătate din concertele din decembrie sunt prin București sau prin zonă.
Ceea ce mă ajută să combin o zi de concert, cu o zi de emisiune.
25 decembrie este ziua de petrecut în familie, de sărbătorit Crăciunul, Nașterea Domnului. Încercăm să nu uităm că sărbătoritul de fapt nu e bradul, ci este Pruncul Hristos care se naște, ne mai colindăm între noi. A 2-a zi, pe 26, am concert. O să mai fie probabil ceva și între Revelion și Crăciun, și de Revelion. În ianuarie este perioada noastră. Noi mai avem un fel de al 2-lea Crăciun așa sau a 2-a zi de sărbătoare așa cu familia, că pe 1 februarie e ziua lui Iustin. Și pentru că eu atunci am agenda mai liberă, de obicei, tăiem un porc la fermă. Ne strângem acolo, toți suntem porcul, cu copiii pe lângă noi, să vadă și ei cum se pârlește porcul, cum se mănâncă un șorici? Facem friptură, ne strângem la masă. Dacă avem noroc să fie zăpadă și mai frumos.
Cum ești ca tată și ce îți dorești ca fiul să spună peste ani, despre tine?
Nu știu cum sunt ca tată, mă străduiesc să fiu un tată bun. Nu știu cum sunt. Încerc să îmbin din teoriile astea pe care le tot auzim și noi cu copiii, că trebuie să faci așa, nu trebuie să faci așa și nu știu ce. Încerc eu să adaptez niște lucruri, nu-s de acord cu toate astea legate de parenting, mi se pare că cei mici trebuie să aibă și niște limite, nu trebuie să-ți fac orice, trebuie să li se spună nu, în așa fel încât să învețe că nu orice este permis în viață și nu orice îți face bine în viață. Încerc să nu fiu prea aspru.
Câteodată încerc să joc rolul fratelui mai mare și nu al tatălui. Am observat că asta ne apropie mai mult. Mai facem ghidușii, avem secretele noastre.
Îmi doresc să rămână cu niște valori importante pe care sper să i le pot transmite, valori legate de familie, legate de țara noastră, de credință este un om mai apropiat de biserică, de religie, de credință în general și sper să rămână cu lucrurile astea.
