Aproape de Cercul Polar Arctic, într-un colț al Europei, există un loc unic în lume, unde legile naturii sunt mai presus de cele ale omului. Orășelul poartă numele de Longyearbyen şi este situat pe insula Spitsbergen, parte a arhipelagului Svalbard ce aparţine Norvegiei. Localitatea este considerat cea mai nordică aşezare permanent locuită de pe Pământ.
Longyearbyen, numără 2.000 de suflete și este un loc al frigului necruțător, al nopţilor eterne şi al regulilor neobişnuite. Ce îl face însă cu adevărat remarcabil este faptul că aici nu ai voie să te naşti. În acest oraş, venirea pe lume a unui copil nu este permisă. Femeile însărcinate sunt trimise în Norvegia continentală cu câteva săptămâni înainte de termen, pentru a naşte în condiţii sigure. Acest lucru se datorează infrastructurii medicale limitate, dar și condițiilor climatice extreme care pot pune în pericol viața mamei și a nou-născutului.
Nici moartea nu este permisă în Longyearbyen. Persoanele cu boli terminale sau în stare gravă sunt transportate pe continent. Motivul? Solul este atât de îngheţat încât nu permite descompunerea naturală a cadavrelor. În trecut, s-a constatat că trupurile îngropate aici rămân intacte chiar și după decenii. Pe lângă riscurile sanitare, cadavrele pot atrage urşi polari – prădători periculoşi care deja cutreieră împrejurimile, potrivit Playtech.
Longyearbyen este locul unde natura dictează regulile. Timp de patru luni pe an, oraşul este cufundat în noaptea polară, când soarele nu răsare deloc. În schimb, în timpul verii, locuitorii trăiesc în lumina continuă a soarelui de la miezul nopţii, o experienţă fascinantă, dar solicitantă psihologic.
Deşi pare ostil, Longyearbyen atrage turişti aventuroşi şi cercetători din toate colţurile lumii. După declinul industriei miniere, oraşul s-a reinventat ca centru de cercetare şi ecoturism. În apropiere se află şi celebrul Global Seed Vault, supranumit „Seiful Apocalipsei”, unde sunt păstrate sute de mii de mostre de seminţe din întreaga lume, ca rezervă în caz de catastrofă globală.
În Longyearbyen, respectul faţă de natură nu este un slogan, ci o necesitate. Aici, viaţa nu se măsoară în confort sau lux, ci în adaptabilitate, rezilienţă şi voinţa de a trăi în armonie cu un mediu sălbatic şi imprevizibil. Este un loc care nu se supune dorinţelor omului, ci îl provoacă să se adapteze și să respecte ritmurile impuse de pământul rece și cercul polar.